Familia este cea mai veche şi, totodată, cea mai puternică instituţie umană, cunună a creaţiei şi expresie a iubirii şi comuniunii proniatoare a lui Dumnezeu. Pentru caracterul ei comunitar şi atmosfera de sfinţenie pe care trebuie să o cultive, ea a fost numită “biserica de acasă” sau “mica biserică”. Poate fi considerată şi o “mică şcoală”, pentru că aici copiii primesc lecţii esenţiale de viaţă, nu numai în “cei şapte ani de acasă”, dar şi ulterior.

Familia este recunoscută ca instituţie de bază a societăţii nu doar din perspectivă religioasă, ci şi din punct de vedere civil, deoarece în toate ţările civilizate familia este ocrotită de lege. În România statul ocroteşte căsătoria şi familia, sprijină dezvoltarea şi conso lidarea familiei, apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea copiilor.

Familia reprezintă factorul cel mai important al educaţiei creştine, nu numai al copiilor, ci al fiecărui membru în parte pentru că fiecare persoană, aparţinătoare unei familii, este atât “factor” cât şi “subiect” al educaţiei: copiii învaţă de la părinţi, bunici, fraţii mai mari, dar şi invers. De asemenea, ceilalţi membri ai familiei învaţă unii de la alţii.

Cuvântul familie are în general două sensuri. În sens propriu înseamnă unirea conjugală dintre cei doi soţi, prin Taina Nunţii, în vederea naşterii de copii, iar în sens duhovnicesc, prin familie se întelege obştea tuturor creştinilor, care formează Biserica unică, pe care a întemeiat-o Fiul lui Dumnezeu în lume, prin moartea şi învierea Sa.

Sfântul Ioan Gură de Aur arăta, prin multe învăţături şi îndemnuri ale sale, că acolo unde bărbatul, femeia şi copilul merg pe cărarea virtuţii, acolo este Iisus Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur i-a tălmacit întreaga sa operă Sfântului Apostol Pavel care ne arată modelul ceresc al familiei; el arată Biserica, “Mireasa lui Hristos”, unită duhovniceşte cu Mirele ei – Hristos. Când vorbeşte despre unirea dintre soţ şi soţie prin Taina Nunţii, arată unitatea sfântă şi tainică dintre Domnul Hristos şi Biserica Sa. În Hristos şi în Biserică descoperim valoarea sacră a căsătoriei, Taina Cununiei.

Există şi căsătorii în afară de creştinism, ele functionează omeneşte, dar Taina care ajută familia să depăşească omenescul din ea, ne-a dat-o doar Domnul nostru Iisus Hristos şi a aratat aceasta chiar întru-un mod văzut , venind la Nunta din Cana Galileii; a arătat că nunta este cinstită când vine Dumnezeu acolo.
Sfânta Taină a Cununiei reprezintă începutul bun al familiei. Ea reprezintă o încununare a iubirii bărbatului şi femeii, prin harul divin. Cei doi îşi făgăduiesc iubire până la sfârşitul vieţii, dar numai Dumnezeu poate să-i binecuvânteze, pentru ca iubirea lor să se împlinească, harul divin primit în ziua cununiei fiindu-le întărire şi sprijin de-a lungul vieţii, bucurându-se astfel de ocrotirea lui Dumnezeu.
Sunt foarte multe familii nereuşite, nefericite, multe cazuri de divorţ cu consecinţe grele asupra rodului familiei, care este copilul. Abandonul copiilor nu este altceva decât eşecul familiei, atunci când familia nu se străduieşte să aibă ceva sfânt în ea. Numai ceea ce este sfânt în familie dăinuieşte şi biruieşte prin puterea lui Dumnezeu, prin rabdarea şi jertfa noastră.

Familia este celula socială prin excelenţă şi factorul de seamă în procesul educaţiei. Ea are rolul important în creşterea şi educarea copiilor. Necesitatea educaţiei rezultă din faptul că “omul nu a fost creat perfect, ci perfectibil, cu misiunea de a lucra constant în vederea perfecţionării lui.”

Educaţia crestină are un rol important în păstrarea sfinţeniei familiei. Educaţia creştină este optimă atunci când iubirea dintre membrii familiei imită iubirea dumnezeiască dintre persoanele Sfintei Treimi. Astfel, Tatăl şi Fiul îşi răsfrâng iubirea asupra Duhului Sfânt, Tatăl şi Duhul Sfânt asupra Fiului, Fiul şi Duhul Sfânt asupra Tatălui. Aşa trebuie să fie şi în familie: tata şi mama să-şi îndrepte toată iubirea asupra copilului, tatăl şi copilul asupra mamei, mama şi copilul asupra tatălui. Această solidaritate de răsfrângere a iubirii este cea mai bună pază de înlăturare a egoismului, care poate constitui pentru orice om o mare şi grea ispită.

În familie, întotdeauna trebuie să se dea întâietate valorilor religioase, în raport cu cele de ordin material, potrivit cuvintelor Mântuitorului: ”Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6,33). Copiii trebuie învăţaţi să se poarte ca oameni duhovniceşti, nu materialnici. Să gândească, să vorbească şi să se manifeste duhovniceşte. Cea mai preţioasă moştenire pe care o putem lăsa copiilor noştri constă nu în cele materiale, ci în cele de ordin spiritual. Principala grijă a părinţilor este să-i asocieze pe copii la viaţa şi rugăciunea Bisericii, deprinzându-i să se roage în fiecare zi şi să manifeste înţelegere faţă de semenii lor. Cea mai importantă datorie a părinţilor în educarea copiilor este deci cultivarea spirituală. Sfaturile bune ale părinţilor şi exemplul pe care aceştia îl dau au o valoare deosebită pentru copii.

Scopul educaţiei este pregătirea şi formarea copiilor pentru viaţă. Sfânta Scriptură recomandă părinţilor:

• să educe copiii în spiritul dreptăţii. “Drepţii vor moşteni pământul şi îl vor locui în veacul veacului.” (Ps. 36,29);
• să trezească în sufletul lor dragostea de muncă, să combată lenevia. “Cea mai scumpă comoară pentru om este munca.” (Prov. 12,27);
• să cultive ideea de pace;
• să cultive sentimentul de dragoste şi respect faţă de colectivitate. “Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cel nebun se face rău.” (Prov. 12,20).

Părinţii trebuie să cultive de timpuriu aceste virtuţi.
Relaţiile dintre parinţi şi copii trebuie să se bazeze pe sinceritate, afecţiune şi adevăr. Între parinţi şi copii trebuie să fie o bună comunicare, deoarece în comunicarea dintre ei stă reuşita educaţiei creştine. Părinţii nu vor impune copiilor propriile dorinţe, ci îi vor ajuta să-şi aleagă responsabil viaţa.

Deoarece calitatea atitudinii părinteşti este în anumită măsură rezultatul experienţelor premergătoare căsătoriei şi funcţiei de părinte, educaţia viitorilor părinţi trebuie făcută încă din copilărie. Educarea viitorilor părinţi înseamnă un continuu efort de pregătire pentru viaţa adultă.
Copilul se va dezvolta normal şi va deveni un bun creştin, dacă îl va
întâlni pe Dumnezeu , la fel ca în Biserică, şi în familie.

Scopul principal al familiei creştine este ajutorarea reciprocă a soţilor, pentru uşurarea greutăţilor vieţii pământeşti, iubirea si cinstirea reciprocă, îmbărbătarea lor în vremea primejdiilor şi ispitelor, înfrânarea trupească şi evitarea cumplitelor păcate ale desfrânării. Prin aceste scopuri, familia devine cea dintâi Biserică, şcoală şi casă a credinţei în Dumnezeu, a sfinţeniei, a naşterii şi educării copiilor în dreapta credinţă şi în frica de Dumnezeu.

Numai o familie care împlineşte cu sfinţenie aceste scopuri divine pe pământ, poate fi cu adevărat binecuvântată de Dumnezeu şi umbrită de harul Duhului Sfânt.

Familia este izvorul divin al vieţii pe pământ, precum însuşi Dumnezeu este singurul izvor al vieţii cereşti şi pământeşti. Omul nu poate exista şi rodi singur, ci numai în familie.

Familia este casa vieţii fireşti, aşa cum Biserica este casa vieţii duhovniceşti, căci pe amândouă le-a întemeiat Dumnezeu. Una pentru trup, iar cealaltă pentru suflet, dar numai unite una cu alta, familia cu Biserica îşi au ca izvor şi model Unitatea Preasfintei Treimi. Dacă familia creştină păstrează cu sfinţenie dreapta credinţă şi este iubitoare de Dumnezeu şi de Biserică, de rugăciune şi de toate cele sfinte ea formează cea mai tare cetate şi obşte duhovnicească de pe pământ.
În concluzie, în familie se cultivă toate virtuţile necesare vieţii creştine, copilul fiind deprins să asculte, să respecte, să fie recunoscător, modest, harnic, cinstit, iubitor de dreptate, de pace. Putem spune că familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea modelează persoana umană.
_{sursa imaginii : focusonthefamilytv.com}

---

Tag-uri: familie, dumnezeu, iubire, expresie, biserica

---

Categorie: Viata Religioasa  - ( Viata Religioasa - Archiva)

Data Adaugarii: 24 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---