"Dar, venindu-si in sine, a zis: "Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati cu paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai". Este un fragment din pilda fiului risipitor spusa de Domnul Isus Hristos.

Despre acest “si-a venit in sine” adica despre trezirea constiintei, doresc sa vorbesc in acest articol.

Fiul din pilda de mai sus isi cheltuise averea traind in desfranare, incat ajunsese pentru ceva de mancare sa pazeasca niste porci, dar nici de roscovele pe care acestia le mancau nu avea parte. Si, atunci, vazandu-se bagat pana peste cap, in mocirla aceia in care traiau porcii, si-a venit in sine.

Averea pe care si-o cheltuise este averea sufletului nostru curat cu toate darurile si virtutile pe care ni le da Dumnezeu la botez.
“Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos va-ti si-mbracat”, adica dupa botez suntem imbracati in lumina sfanta si frumoasa.

Dar, nerespectand legile Bunului Dumnezeu, ajungem sa patam aceasta haina frumoasa pana cand ramanem fara ea. O alta pilda ne spune ca la nunta, imparatul invitase multa lume. Printre oaspeti, insa a vazut si o persoana care nu avea haine de nunta si a dat-o afara. Astfel dati afara de la Cina Domnului, ajungem precum fiul risipitor, sa traim in mocirla propriilor noastre pacate. Ajungem sa mancam mancarea “porcilor” : necazuri, manie, boala, saracie,etc.

Cam de astfel de mancare are parte o mare multime dintre noi. Cat mai vreti sa traiti in aceasta stare si sa antrenati si pe altii cu voi ? Va place sa aveti numai necazuri , saracie, boli in viata? Tot raul acesta pe care-l traiti nu vine de la Dumnezeu. El este bun, ne iubeste si ne-a facut ca sa fim fericiti. Adu-ti aminte ca ai un Tata ceresc atotputernic, si care prin definitie este iubire. Deci:

Vino-ti in sine!

Constientizeaza ca starea in care te afli se datoreaza greselilor pe care le-ai facut, alearga la Tata-l tau si cere-I iertare. Fa acest pas din tot sufletul, nu mai gresi in continuare si restul il face insusi Dumnezeu. Daca vei citi in intregime pilda fiului risipitor vei vedea cata fericire a fost pentru imparat si cu cate daruri l-a rasplatit pentru intoarcerea sa.

Auzi multa lume, majoritatea tineri, care spun ca trebuie sa-si traiasca mai intai viata si apoi la batranete se vor ingriji si de suflet. Acestia ajung sa fie protagonistii pildei fiului risipitor fara sa-si dea seama. Unii, poate nu cunosc aceasta pilda, sau nu cunosc in general mai nimic despre calea cea buna, si aici e vina familiei, bisericii, scolii, etc., sau, altii stiu despre ce e vorba, dar cred ca nu li se poate intampla lor , caci “se descurca ei”, dar tot acolo ajung.
Pe de alta parte, de unde putem sti fiecare cand ne vine sfarsitul? Se poate intampla oricand. Deci, trebuie sa fim pregatiti in orice moment, altfel riscam sa traim vesnicia in iad.

Cei care traiesc prea mult in aceasta mocirla, a pacatelor, ajung sa nu se mai poata desparti de ea.
Uitati-va la cei doi talhari de pe cruce. Unul a juns in rai, cel care i-a luat apararea Domnului Isus Hristos, celalalt care l-a hulit pe Mantuitorul pana in ultimul moment a ajuns in iad.

Cei care nu se desprind cat mai repede de mocirla in care traiesc, risca sa nu poata sa o mai faca, caci li se pare firesc sa traiasca asa, intrucat s-au contopit cu mocirla. Li se invartoseaza inimile, li se astupa urechile, iar cuvintele bune pe care Domnul le seamana tot timpul, nu prind radacina in ei, ci se usuca imediat. Astfel ajung in fata lui Dumnezeu cu sufletele neluminate.

Mai trebuie sa stiti, intrucat multi se bazeaza pe faptul ca Dumnezeu e bun si ca daca Domnul Isus Hristos s-a rastignit pentru iertarea pacatelor noastre, noi automat suntem iertati si ajungem in rai. Nu e chiar asa, caci de fapt ajungem acolo, in iad sau in rai in functie de capacitatea sufletului nostru de a primi lumina lui Hristos. Aceasta lumina este de o mare intensitate si arde pe cei care nu au sufletele pregatite. Acestia vor fi torturati toata vesnicia de aceasta lumina, caci nu au unde sa se ascunda de ea, adica vor trai in iad. Doar rugaciunile celor ramasi pe pamant ii mai pot ajuta sa li se mai ierte din greseli, si sa le mai aline suferinta.

Mai sunt unii cazuti in erezie, intrucat cred in reincarnarea sufletului. Adica, ai mai multe vieti si in timp ajungi sa inveti din propriile greseli (din vietile anterioare) si astfel reusesti in final sa-ti cureti sufletul.
Altii, tot prin inselaciune diavoleasca, cred ca Sfintele Evanghelii nu au fost traduse corect, si ca adevarul s-a denaturant, sau ca lipsesc parti din ele.
Altii cred ca Biserica ascunde de ochii nostrii multe alte scrieri sfinte care ar contine “tot”adevarul. Adica, cu alte cuvinte suntem inselati cu buna stiinta pentru a nu ajunge la adevar sau la mantuire “mai usor”.

De ce sa ne lasam inselati de diavol crezand aceste ineptii, atata vreme cat avem scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, scrieri care au aparut prin inspiratie divina. Ce ne spun aceste scrieri? Ca Isus Hristos este “Calea, Adevarul si Viata”. In toate aceste scrieri gasim, explicat, modul cum sa urmam aceasta cale, cum sa ne curatim sufletele, cum sa ne sfintim.

Cei care i-si vin in sine repede, pot iesi usor din mocirla pacatelor, caci prin spovedanie, Dumnezeu insusi ne iarta pacatele. Sunt preoti duhovnici care au mult har si dupa o spovedanie la acestia, simti cum esti usor ca un fulg (povara pacatelor s-a dus). Tot ce trebuie sa faci apoi este sa nu mai pacatuiesti.
Pentru ceilalti care, raman multa vreme plini de pacate, procesul de curatire al pacatelor este mai indelung, caci : “Duhul e sarguincios, iar trupul neputincios” cum spune Apostolul Pavel. Insa, alta cale nu exista.

E dureros, cand vezi persoane care se zbat de multa vreme in pacate. Si sunt prea multe in tara noastra. Este cred, datoria noastra a celor care cunoastem cat de bine este sa traiesti in Hristos, de a-I face sa intelega aceasta, de a le trezi constiintele.

Fac un apel, prin aceasta, la toti cei in masura sa formeze constiinte curate, suflete inalte, sau care pot trezi constiintele in cazul in care acestea dorm, sa o faca cu mai multa ravna, caci a venit timpul ca iubirea si pacea sa guverneze aceasta tara.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Emilia Stelian

---

Tag-uri: constiinta, trezire, credinta, religie, viata, suflet

---

Categorie: Viata Religioasa  - ( Viata Religioasa - Archiva)

Data Adaugarii: 11 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---