Frumusetea unui tarziu si cald Noiembrie a animat dorintele iesirii in natura si astfel, dupa orele obositoare am decis sa imi sun un prieten , elev intr-un liceu teologic ortodox craiovean ( Seminarul Teologic "Grigore Teologul", Craiova), Vanatoru Romeo Ionut , aflat in an final, pentru a discuta despre lucruri pe care, probabil altadata nu le-as fi adus in discutie.

I.: Ar trebui sa incpem prin a pune intrebarea unui crestin : "De ce crede in Divinitate?"

R.: Rapusi in fata faptului , de cele mai multe ori incercam sa dam un raspuns rational; cum Dumnezeu este un nevazut , o Divinitate care ne-a creat, ne-a dat posibilitatile mantuirii si vrea ca noi sa ne intoarcem la el, desi aceasta afirmatie este adevarata, este todata, relativa.

Atunci cand vorbim despre Dumnezeu trebui e sa participam atat sufletese cat si trupeste. Cel putin pentru mine, pe Dumnezeu il pot regasi in natura, in maretia sa, in armonia omului cu natura, in maretia unui fir de iarba care potrivit legilor atractiei gravitationale ar trebui sa fie la pamant, dar acesta reuseste cumva sa biruiasca aceasta forta prin energia pe care i-o da pamantul creat de Demiurg.

Pe Dumnezeu il putem vedea in aproapele nostru, chipul sau, iar pe Dumnezeum cel mai bine il putem cunoaste din minunile pe care le face cu noi.

Nu consider existenta unei definitii pentru Divinitate si pot spune doar atat: Dumnezeu este iubire!

I.: Exprima-ti punctele de vedere privind frumusetea naturii din punct de vedere logic.

R.: In general, oamenii vad un mijloc de a se destinde, de a uita de grijile cotidiene, iar la polul opus, acestia vad natura ca e un mijloc de imbogatire rapida, nemaitinand cont ca aceasta ne ofera si ne mentine viata, cautand prin orice mijloace sa o distruga, petru a se imbogatii.

Pentru mine, natura reprezinta pe deoparte o cale prin care Dumnezeu poae fi cunoscut, iar pe de alta parte arma folosita de mine pentru a cucerii o femeie . Regasindu-ma cu persoana iubita pe marginea unui lac, intr-o seara de vara, privind luna, natura pot scpune, ca joaca atunci rolul afrodiziac, intregindu-ne intr-o (ca o) singura persoana, realizand intr-o armonie perfecta cele mai frumoase sentimente, din corpurile si spiritele celor ce odata, erau pacatosii izgoniti din Eden. Incheiem, sau nu mai prindem ultimul autobuz spre casa?

Autor: Vancea Catalin

---

Tag-uri: religie, natura

---

Categorie: Viata Religioasa  - ( Viata Religioasa - Archiva)

Data Adaugarii: 08 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---