Tarziu, în seara zilei de 21 noiembrie 1850, trei tinere fete şi un băiat băteau la poarta locuinţei preotului din Bury, o mică localitate între Mons şi Tournai, în Belgia. Cand au apărut în raza de lumină tremurătoare a lămpii, preotul recunoscu de îndată pe noii veniţi ; erau vizitiul Gilles, subreta Emmerance Bricourt şi fetele Justine Thibaut şi Virginie Chevalier, toţi cunoscuţi ca nişte tineri de treabă aparţinand personalului aflat în slujba castelului din Bitremont. Veniră să-l vadă pe preot, ca buni credincioşi, pentru a-i face cunoscută neliniştea lor brivind evenimentele care s-au petrecut în ajun, la 20 noiembrie, în această veche şi sumbră aşezare înconjurată de ziduri înalte şi şanţuri pline cu apă.

Cea care a luat cuvantul a fost Emmerance Bricourt iar cele relatate de ea erau atat de stranii, chiar pentru un (om ca preotul, care ştia cat de ciudată era viaţa castelanilor din Bitremont ; în împrejurimi se povestea adesea - şi nu puţine erau persoanele care o făceau - că proprietarul domeniului, contele Hippolyte Vissard de Bocarmé, care abia dacă avea 30 de ani, pe cand era sugar, fusese alăptat de o leoaică şi că din cauza laptelui supt devenise sălbatic şi cu totul deosebit. Bocarmé, fiul unui guvernator olandez din insula Jawa şi al unei belgiene, se născuse pe fregata Erimus Marinus, în cursul unei călătorii în Extremul Orient. După un timp petrecut în America, unde tatăl său încercase să se îmbogăţească ca vanător şi făcand negoţ cu tutun, tanărui rămase fără nici o educaţie. După reîntoarcerea în vechiul continent, băiatul întampină foarte mari dificultăţi pentru învăţatul scrisului şi al cititului. în cele din urmă, se pare, a prezentat un oarecare interes pentru ştiinţele naturale şi agricultură, fapt care l-a determinat să ia în mană administrarea domeniului din Bitremont, moştenit de la părinţii săi.

Dornic să-şi îmbunătăţească situaţia financiară, destul de "nesigură dealtfel, s-a căsătorit în anul 1843 c fata unui burghez, Lydia Fougnies, pe care o credea foarte bogată. Tatăl tinerei „contese", farmacist înstărit în Pemwelz, îşi crescuse pe cei doi copii, Lydia şi un băial bolnăvicios numit Gustave, dorind să le asigure un rang social mai înalt ca al său. Abia după căsătoria fiicei salt s-a dovedit că averea familiei Fougnies era cu mult ma. modestă decat bănuise. Dota tinerei contese se reducea Ie o rentă anuală de 2 000 franci, ceea ce era cu mult prei puţin pentru a putea satisface nevoile extravagante al tinerei perechi.

Pe parcursul catorva ani, castelul din Bitremont deveni cunoscut pentru serbările, banchetele, vanătorile, dar în acelaşi timp şi pentru proasta gospodărire a afacerilor contelui ; urmarea a fost creşterea neîncetată a datoriilor; Scenele de scandal şi ceartă care aveau loc între conte şi contesă erau urmate apoi de efuziunile unei iubiri, pasionale. După moartea farmacistului, renta anuală, deşi crescută la 5 000 de franci, nu reuşea niciodată să satisfacă setea de petreceri iar datoriile proprietarilor din Bitremont creşteau. în 1849, situaţia luase o întorsătură aşa de rea încat, pentru a putea face faţă nevoilor celor mai urgente, Bocarme apelase la economiile servitorilor săi.

O singură speranţă îi mai lumina orizontul: eventualitatea morţii fratelui soţiei, Gustave, care moştenise cea mai mare parte din averea farmacistului. Tanărul, dacă ar fi decedat, contesa devenea unica lui moştenitoare.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---