La cativa ani dupa casatoria contelui de Bocarme, castelul din Bitremont deveni cunoscut pentru serbările, banchetele, vanătorile, dar în acelaşi timp şi pentru proasta gospodărire a afacerilor contelui ; urmarea a fost creşterea neîncetată a datoriilor; Scenele de scandal şi ceartă care aveau loc între conte şi contesă erau urmate apoi de efuziunile unei iubiri, pasionale. După moartea farmacistului, socrul contelui,renta anuală, deşi crescută la 5000 de franci, nu reuşea niciodată să satisfacă setea de petreceri iar datoriile proprietarilor din Bitremont creşteau. în 1849, situaţia luase o întorsătură aşa de rea încat, pentru a putea face faţă nevoilor celor mai urgente, Bocarme apelase la economiile servitorilor săi. O singură speranţă îi mai lumin a orizontul : eventualitatea morţii fratelui soţiei, Gustave, care moştenise cea mai mare parte din averea farmacistului. Tanărul, dacă ar fi decedat, contesa devenea unica lui moştenitoare.

Gustave suferise amputarea unui picior şi mergea în carje ; mai mult, fiind o fire plăpandă, se plangea continuu de diverse boli reale sau imaginare. Presupunerea că sfarşitul său nu va întarzia mult timp sa se producă era deci întrucatva îndreptăţită. Cu toate acestea, în primăvara anului 1850. începură să circule zvonuri în privinţa faptului că infirmul intenţiona să se căsătorească. Acesta a cumpărat, castelul Grandmetz, care aparţinuse unei familii nobile sărăcite, după care se logodi deîndată cu fosta proprietară a domeniului, domnişoara de Dudzech. Mai mult, de prin luna noiembrie, a început chiar să se vorbească că în curand va avea loc şi căsătoria.
Se pare că acest lucru a stricat toate socotelile şi speranţele nemărturisite ale soţilor Bocarme.

In seara de 21 noiembrie, cand preotul asculta incredibila relatare a lui Emmerance Bricourt, Gustave Fougnies nu se mai număra printre cei vii de mai multe ore. Corpul său gol se odihnea încă din după-amiaza zilei dte 20 noiembrie în camera lui Emmerance. Gura cadavrului era ciudat de neagră şi arsă, iar buzele acoperite de răni.

În această după-amiază, povestea Emmerance, un mesager a adus noutatea că Gustave va veni la castel pentru a anunţa sorei şi cumnatului său, data căsătoriei lui. O serie de întamplări bizare au început să se deruleze începand din acest moment. Copiii contelui, care serveau de obicei masa cu bonele în sufrageria cea mare, au fost trimişi în ziua aceea la bucătărie. După sosirea lui Gustave, contesa însăşi s-a dus să aducă diferitele feluri de mancăruri de la bucătărie. Puţin după căderea nopţii, Emmerance a auzit venind din sufragerie un zgomot care se asemăna cu căderea unui corp. în aceeaşi clipă, Gustave a scos un strigăt înăbuşit şi tanăra fată a avut impresia că a auzit : „Ah, iartă-mă Hyppolyte...". Emmerance s-a repezit atunci spre sufragerie, însă s-a izbit de contesă care tocmai ieşea închizand cu grijă uşa după ea. Aceasta a alergat la bucătărie, apoi, cu o cană cu apă caldă, s-a întors în camera unde se găseau soţul său şi Gustave, cerand lui Emmerance şi vizitiului Gilles să-i vină în ajutor ; „Gustave este bolnav, a spus, veniţi repede să ne ajutaţi. Mă tem să nu fi murit... Probabil că e vorba de o apoplexie...".

Servitorii l-au găsit pe Gustave întins pe pămant fără viaţă. Contele de Bocarme părea deosebit de tulburat. în timp ce îşi spăla mainile acoperite de sînge, îi ceru lui Gilles să-i aducă oţet din butoiul aflat în pivniţă şi să-i dezbrace pe defunct. Contele turnă cateva pahare cu oţet în gura lui Gustave după care ordonă vizitiului să stropească cu restul corpul neînsufleţit al cumnatului său. Contesa duse veşmintele lui Gustave la spălătorie şi le aruncă în apă fierbinte. în tot acest timp Bocarme îi recomandă lui Gilles să mai aducă oţet şi să continue să stropească cadavrul. După un timp, vizitiul transportă cadavrul în camera lui Emmerance şi-l întinse pe pat.

Contesa îşi petrecu jumătate din noapte spăland cu apă şi săpun parchetul din sufragerie. în locul unde Gustave căzuse, după care curăţă toate covoarele pe care le arse în cele din urmă. Toată dimineaţa, la randul său, contele racai cu un cuţit parchetul din sufragerie. Această operaţie îi dădu de lucru pană la pranz. Abia după masă, contele şi contesa, total epuizaţi, au mers să se odihnească. Atunci servitorii s-au decis să profite de somnul lor, pentru a se repezi la Bury să ceară sfatul preotului.

Dar preotul fu dispensat de a lua vreo măsură, căci abia terminase Emmerance descrierea sa, secretarul primăriei veni să aducă vestea că judecătorul de instrucţie din Tournai, alarmat la randul său, îşi propuse să facă o descindere la castel ; aceasta se datora faptului că unele zvonuri, privind circumstanţele puţin obişnuite ale morţii lui Gustave, au ajuns deja la Tournai. Refuzand să le dea vreo crezare, totuşi judecătorul de instrucţie se văzu obligat să procedeze la o scurtă anchetă.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---