Stas îşi depuse toată energia şi priceperea pentru identificarea otrăvii. Luă o altă probă, o trată cu alcool, adăugă apă la soluţia obţinută şi o filtra. Adăugind puţin hidroxid de potasiu, mirosul de urină de şoarece se simţi de astă dată şi mai pregnant. Nu erau cunoscuţi pană la acea dată decat doi alcaloizi care au acest miros : conicina şi nicotină.

Ipoteza utilizării nicotinei, în cazul Gustave Fougnies, părea la prima vedere neverosimilă, dar ea se cerea a fi controlată. în consecinţă, Stas procedă la o nouă experienţă : el adăugă extractului eter, agită bine şi lăsă să se separe cele două straturi ; după aceea separă eterul pe care îl lăsă să se evapore ; cand evaporarea eterului a fost terminată, Stas observă pe pereţii repicientului o uşoară peliculă de culoare brună, care emana un miros caracteristic de tutun. Punand pe limbă puţină substanţă, simţi o arsură puternică în întreaga gură, senzaţie care persistă timp de mai multe ore. Savantul, pentru a se încredinţa de rezultatul experienţei sale, o repetă de mai multe ori, dar obţinu aceleaşi efecte.

Stas luă probe din conţinutul stomacului, intestinelor şi vezicii şi adăugă hidroxid de potasiu ; soluţia rezultată, extrasă cu eter, a condus la aceleaşi rezultate. Pentru a dobandi certitudinea că procedeul său permite realmente izolarea otrăvii, Stas repetă de încă şase ori experienţa, obţinand mereu aceleaşi rezultate.

Trebuia acum să verifice încă o dată dacă substanţa care răspandea mirosul de tutun era cu adevărat nicotină. Stas ştia că în contact cu o baghetă de sticlă umezită cu acid clorhidric, nicotină produce un fum alb-dens, iar sub acţiunea acidului azotic se formează o masă vascoasă de culoare gălbuie. Dar savantul nu se mulţumi doar cu aplicarea acestor procedee cunoscute. El a supus nicotină pură acţiunii reactivilor chimici cei mai diverşi şi notă efectele produse - schimbare de culoare sau formare de precipitate cristaline - repetand în paralel şi cu soluţia obţinută din viscerele lui Gustave. De fiecare dată reacţiile erau identice. Atunci puse într-un flacon urmele de nicotină găsite în organele lui Gustave Fougnies şi îl trimise lui Heughebaert, cerandu-i să verifice dacă contele şi contesa de Bocarme nu au încercat să obţină nicotină prin tratarea frunzelor de tutun.

Primind scrisoarea şi flaconul trimise de Stas la 30 noiembrie, Heughebaert se duse imediat, însoţit de mai mulţi jandarmi, la Bitremont. în cursul interogatoriului personalului şi al vecinilor castelului, grădinarul, cu numele de Deblecqui, un ţăran simplu şi naiv, îi spuse că l-a ajutat pe conte, în timpul verii şi toamnei anului 1850, să fabrice „apă de Cologne" cu ajutorul unei mari cantităţi de frunze de tutun. Contele instalase în acest scop un mic laborator în spălătorie.

Heughebaert întreba perplex daca din tutun să facă apă de Colonie. Raspunsul era da, din tutun, din mari cantităţi de frunze de tutun. De la 28 octombrie pană la 10 noiembrie, contele şi-a petrecut zile întregi, adesea chiar şi nopţile, în spălătorie, pentru a-şi prepara „apa de Cologne". Strădania sa trebuie să fi avut rezultate satisfăcătoare, căci Bocarme a închis o fiolă cu lichidul obţinut într-un dulap din sufragerie, în aceeaşi zi, toate aparatele, recipientele şi borcanele au dispărut din spălătorie. Nici un servitor nu a mai avut voie să le atingă, contele personal le-a transportat spre o destinaţie necunoscută.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---