Este situată în şeaua turcească a osului sfenoid, la extremitatea tijei pituitare, are o formă aproape sferică, mărimea unui bob de porumb şi este alcătuită din trei lobi : unul anterior şi unul intermediar care împreună alcătuiesc adeno-hipofiza, şi unul posterior ce reprezintă neurohipofiza.

Hipofiza este învelită într-o capsulă fibroasă pendinte de duramater. De la capsulă pornesc septuri conjunctive ce împarte adenohipofiza în loji ce conţin cordoane celulare anastomozate, capilare sanguine şi o stromă conjunctivă . Cordoanele celulare sunt alcătuite din celule mici, numeroase, cu afinitate tinctorială redusă numite celule cromofobe sau principale şi din celule mai mari, secretoare, mai p uţin numeroase, cromofile, unele cu afinitate pentru coloranţi bazici, numite celule bazofile, unele pentru coloranţi acizi, numite celule acidofile, şi unele cu afinitate pentru ambele categorii de coloranţi, numite celule amfofile. In lobul intermediar lipsesc celulele acidofile. Neurohipofiza este alcătuită din celule nevroglice pigmentate numite pituicite, din capilare sanguine, fibre nervoase şi fibre colagene.

Adenohipofiza secretă trei categorii de hormani mai importanţi : un hormon care stimulează creşterea şi glicogenoliza, hormoni care stimulează secreţia endocrină a altor glande şi hormoni care stimulează geneza gârneţilor, funcţia endocrina a gonadelor şi lactaţia. în prima categorie se clasează hormonul somatotrop (secretat de celule acidofile), în cea de-a doua cel tireotrop (secretat de celulele amfofile) care stimulează secreţia tiroidiană şi cel corticotrop (adrenocorticotrop-ACTH, secretat de celulele bazofile) care stimulează secreţia corticosuprarenalei (şi pe această cale gliconeogeneza), iar în cea de-a treia categorie se clasează hormonii gonadotropi care stimulează geneza gârneţilor şi funcţia endocrină a gonadelor şi hormonul lactogen care stimulează lactaţia (secretaţi de celulele bazofile).

Neurohipofiza secretă doi hormoni : adiuretina sau vasopresina şi oxitocina (sintetizaţi în hipotalamus şi coborâţi de-a lungul fibrelor tractusului hipotalamohipofizar). Adiuretina măreşte resorbţia apei la nivelul tubilor uriniferi, determinând astfel reducerea diurezei şi indirect ridicarea tensiunii arteriale prin creşterea volumului sanguin pe seama plusului de apă reţinut în organism. Oxitocina stimulează contracţiile uterului în cursul naşterii.

Hipersecreţia de hormon somatotrop în cursul copilăriei duce la gigantism hipofizar , iar la adulţi determină acromegalie , adică lungirea extremităţilor corpului datorită proliferării exagerate a ţesutului conjunctiv. Hiposecreţia de hormon somatotrop în cursul copilăriei duce la nanism (piticism) hipofizar. Hipersecreţia de hormoni corticotropi determină o hiperfuncţie a corticosuprarenalei manifestată prin sindromul suprarenalometabolic (corti-cometabolic sau boala lui Cushing) sau prin sindromul suprarenalogenital (corti-cogenital).

Hiposecreţia de hormoni corticotropi cauzează insuficienţa corticosuprarenală. Hipersecreţia de hormon tireotrop cauzează o bipertiroidie, inclusiv boala lui Basedow, iar hiposecreţia acestui hormon duce la hipotiroidism. Hipersecreţia hormonilor gonadotropi determină o hipersecreţie endocrină a gonadelor şi pe această cale o pubertate precoce a copiilor şi o hipersexualitate la adulţi.

Pubertatea precoce se însoţeşte de o talie mică, deoarece hipersecreţia gonadelor determină o sistare timpurie a activităţii timusului care stimulează creşterea. Hiposecreţia hormonilor gonadotropi determină o hiposecreţie endocrină a gonadelor manifestată la copii prin întîrzierea pubertăţii şi dezvoltare exagerată, iar la adulţi prin hiposexualitate în sensul diminuării caracterelor sexuale. Hipersecreţia hormonului lactogen influenţează o lactaţie abundentă, iar hiposecreţia determină reducerea secreţiei glandelor mamare. Insuficienţa secretorie totală a adenohipofizei determină o reducere a secreţiei tuturor glandelor susmenţionate şi pe această cale casexia hipofizară (boala lui Simmonds), manifestată, în special, prin slăbire şi îmbătrânire precoce.

Hipersecreţia de adiuretină determină reducerea debitului urinar şi creşterea volumului sanguin şi astfel hipertensiune arterială. In cazul hiposecreţiei de adiuretină scade resorbţia tubulară a apei şi astfel creşte debitul urinar, iar boala respectivă se numeşte diabet insipid. Hipersecreţia de oxitocină determină o exagerare a contracţiilor uterine, iar hiposecreţia o diminuare a acestora cu repercusiuni nefavorabile în cursul naşterii.

Activitatea hipofizei este influenţată de condiţiile de viaţă. Substanţele alimentare reprezintă materia primă pe seama căreia se sintetizează hormonii hipofizari, iar sinteza lor este reglată de către hipotalamus care este subordonat scoarţei cerebrale. Protejarea şi eventual stimularea activităţii hipofizei se realizează deci, în general, prin condiţii optime, igienice de viaţă, prin alimentaţia raţională si prin evitarea traumelor psihice şi a suprasolicitărilor scoarţei cerebrale care tulbură activitatea hipofizei prin intermediul hipotalamusului.


sursa imaginii daviddarling.info

---

Tag-uri: hormoni, glande endocrine, organism

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 07 November '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---