Chiar daca infatisarea corpului nu se schimba decat incet in timpul vietii, continutul lui, adica substantele care il compun, se primenesc complet, neincetat, intr-un ritm foarte rapid. Acest proces de primenire caracterizeaza materia vie si are loc prin reactii chimice complexe, care alcatuiesc in totalitate metabolismul general, adica prefacerea substantelor.

In timpul vietii, celulele organismului se uzeaza, cresc si se refac. Uzura ar duce la distrugerea organismului, daca in acelasi, timp nu ar avea loc si un proces de inlocuire a materiei vii uzate, cu alta materie vie, formata pe seama elementelor nutritive, pe care organismul si le procura din mediul inconjurator.

Concomitent cu procesul de uzura se desfasoara deci un proces continuu de refacere (sau de sinteza) a materiei v ii. Transformarea alimentelor in materie vie se numeste anabolism sau asimilatie. Uzura materiei vii poarta numele decatabolism sau dezasimilatie.

Anabolismul si catabolismul, deci totalitatea transformarilor suferite de substantele introduse in organism, poarta intr-un cuvant numele de metabolism. Alimentele sunt alcatuite din diferite componente alimentare (glucide, lipide, protide). Fiecare sufera anumite transformari.

Transformarile unui singur principiu alimentar din momentul absorbtiei pana in momentul eliminarii lui sunt numite pe scurt metabolism special sau intermediar. Suma metabolismelor speciale, deci totalitatea transformarilor suferite de toate componentele alimentare, alcatuiesc metabolismul general. Metabolismul componentelor alimentare are efecte care se pot grupa in trei categorii:

1) Efecte plastice.

In limfa, grasimile se refac, si sub aceasta forma ajung la ficat si tesutul subcutanat, unde se depoziteaza in mare parte. Pentru arderile tisulare, rolul principal il au acizii grasi care alcatuiesc 95% din grasimile absorbite, restul de 5%, fiind reprezentat de glicerina.

Din arderea completa a grasimilor rezulta CO₂ si H₂0, precum si 7-9 calorii pentru fiecare gram de lipide oxidate. Din arderea incompleta a grasimilor rezulta substante numite corpi cetonici, care se elimina prin urina, transpiratie si respiratie, avand un miros de mere stricate.

Din grasimile depozitate, o parte sunt oxidate in CO₂ si H₂0, iar alta intra in compozitia celulelor, numindu-se grasimi de structura.

Cand organismul slabeste, sunt consumate grasimile de depozit, cele de structura nefiind influentate. Reglarea metabolismului lipidic se face de catre centrii nervosi de la baza creierului, prin intermediul sistemului nervos vegetativ si al glandelor endocrine.

Sistemul nervos simpatic mobilizeaza grasimile din depozite si stimuleaza catabolismul lor. Sistemul parasimpatic are o actiune inversa. Dintre glandele endocrine, tiroida micsoreaza depozitele de grasime, iar ovarele, hipofiza si corticala suprarenala pot produce o ingrasare excesiva numita obezitate.

Pentru faptul ca din metabolizarea lor rezulta multa caldura, grasimile sunt utilizate in special iarna si sunt evitate vara.

Absorbtia de aminoacizi in sange poate avea ca urmare - fie o formare de uree (in ficat), fie o transformare in glucide, fie ca acesti aminoacizi intra in compozitia protoplasmei celulare.

In reglarea metabolismului proteic iau parte atat centrii nervosi de la baza creierului, cat si unele glande endocrine, cum sunt tiroida, suprarenala, hipofiza.

Apa absorbita in sange este transformata de ficat in solutie izotonica cu continut de substante anorganice, asemanator sangelui. Ficatul este si unul din principalele organe de depozit ale apei.

Din vase, apa trece in spatiile intercelulare, intrand in compozitia lichidului interstitial si a limfei. Din lichidul interstitial, apa poate intra in celule, in compozitia acestora. Intre apa din spatiile intercelulare si cea din sange exista relatii de echilibrare reciproca.

Astfel, cand apa din sange scade (transpiratii, diaree, hemoragii), volumul san-gelui se reface pe baza apei care trece din spatiile interstitiale in vase. Invers, cand cantitatea de lichide in sange creste (dupa o ingestie masiva de apa) o parte din aceasta trece in spatiile intercelulare, pana la restabilirea unei concentratii normale a sangelui.

Soarta apei in organism este strans legata de cea a clorurii de sodiu cu care migreaza impreuna. Clorura de sodiu trage dupa sine apa, fie catre vas, fie in afara lui, prin mecanismul osmozei.

Metabolismul apei este reglat de centrii nervosi de la baza creierului. Lobul posterior al hipofizei retine apa in organism. Tiroida are un efect diuretic. Glanda suprarenala si pancreasul (prin insulina) intervin, de asemenea, in echilibrul apei in organism.

Fosforul si calciul sunt absorbite sub forma de ioni si, trecand in sange, raman ca atare sau se leaga de proteine. O parte din fosfor si calciu se depoziteaza in oase, sub forma de fosfati de calciu. La nevoie, aceste elemente trec din oase in sange.

Depozitarea si mobilizarea fosforului si a calciului se fac sub influenta hormonului glandei parotide, la care se adauga si influenta vitaminelor D2 si C si a hormonului ovarian numit foliculina.

Clorul, sodiul si potasiul se absorb ca atare, sau sub forma de saruri, in combinatie cu alte substante alimentare. Clorura de sodiu reprezinta factorul principal in reglarea presiunii osmotice a sangelui; clorul intra in constitutia sucului gas¬tric sub forma de acid clorhidric; sodiul se gaseste sub forma de saruri mai ales in plasma si lichidul interstitial; potasiul exista tot sub forma de saruri mai ales in celule.

Metabolismul clorului, sodiului si potasiului este reglat in special de glanda corticala suprarenala. Fierul intra in compozitia hemoglobinei.

Se absoarbe sub forma de fier bivalent si se depoziteaza mai cu seama in ficat. Iodul este important mai ales in functia tiroidei, glanda care ii controleaza si metabolismul. In carenta de iod, apare boala numita gusa endemica, intalnita mai cu seama in regiunile deluroase ale tarii.

Metabolismul bazal reprezinta totalitatea arderilor din organism in conditii de repaus complet. Pentru efectuarea acestor arderi se consuma o cantitate de oxigen (02) si ca efect al lor se elimina o cantitate de bioxid de carbon (CO2). Masurand oxigenul consumat si C02 produs de o persoana intr-un timp de cateva minute, putem aprecia intensitatea arderilor din organismul persoanei respective.

In spital, cu aparate speciale de masurat metabolismul bazal, se poate calcula, daca aflam consumul de O, al unei persoane in cateva minute, care este metabolismul persoanei respective. Comparand valorile obtinute (cu alte cuvinte cat 02 consuma) cu valorile standard (adica cu cat ar trebui sa consume persoana respectiva in mod normal, tinand seama de greutatea, varsta, inaltimea si sexul ei), putem aprecia daca metabolismul persoanei analizate este normal, ori crescut sau scazut fata de cel normal.

Cum din arderile ce au loc in organism rezulta caldura cu atat mai multa, cu cat aceste arderi sunt mai puternice, metabolismul unei persoane se poate exprima in calorii. Valoarea normala a metabolismului bazal este de aproximativ 1 300-1 500 calorii in 24 de ore pentru un om mijlociu, adult. Aceste valori sunt mai ridicate la efort, la sarcina, la copii, in unele boli, atingand 2 500-3 500 calorii.

Utilitatea masurarii metabolismului bazal este dubla: pe de o parte, ne indica numarul de calorii minim pe care trebuie sa-l reprezinte ratia alimentara si, pe de alta, ne da indicatii asupra existentei unor boli (de exemplu boala Basedow).

Masurarea metabolismului bazal ne da indicatii asupra metabolismului general al organismului, in conditii de repaus complet (fizic, psihic, digestiv, termic). Pentru cunoasterea metabolismelor intermediare, exista mijloace chimice de specialitate. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana careia i se face examenul de metabolism bazal se numesc „conditii bazale".

Aceste conditii sunt: repaus fizic de minimum 30 de minute; temperatura ambianta de 18-20°; excluderea din alimentatie, in ziua precedenta examenului, a proteinelor, precum si intreruperea medicatiei calmante. Bolnavul va fi examinat dimineata pe nemancate si fara sa fi fumat. Femeile trebuie sa fie la distanta decateva zile de perioada menstruatiei.

---

Tag-uri: metabolism, substante, reactii chimice

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---