Formarea constiintei si conduitei morale

Motto :
"Educaţia nu-l creează pe om, ea îl ajută să se creeze" – Debesse

În perspectiva societăţii actuale, caracterizată de un progres accelerat şi de permanente mutaţii în sfera mentalităţilor, mutaţii aparute urmare a faptului că informaţia se uzează extrem de rapid, de continue transformări în toate domeniile şi la toate nivelurile, este nevoie de personalităţi puternice, uşor adaptanbile, creative şi creatoare, care să ţină pas cu vremurile şi să fie apte a le duce mai departe.

În vederea conturării unor astfel de indivizi, punându-se în valoare aptitudinile generale şi specifice, este imperios necesar ca omul începutului de secol XXI să-şi cunoască potenţialul şi mediul în care îşi deruleză acţiunile, să-şi stimuleze şi exerseze dorinţa de nou, depăşind astfel (după cum sublinia Vasile Pavelcu despre cunoaşterea de sine) „impasul creat de anxietatea si neliniştea existenţială”. Pentru a deveni om cu preocupări multiple, receptiv la schimbări şi capabil să se adapteze noilor situaţii ivite, este necesar mai întâi ca persoana să se cunoască bine. Se vehiculează tot mai frecvent termenul de „personalitate optimală” avându-se în vedere faptul că „individul şi societatea sunt preocupate nu de personalitate în general, nu de orice tip de personalitate, ci doar de personalitatea eficientă, maturizată psihologic şi social, capabilă a se insera prompt în viaţa socială, fără dificultăţi”.

Avându-se în vedere funcţiile educaţiei, la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ se înregistrează mai multe laturi ale acesteia. Una din cele mai importante este educaţia morală, aceea prin prisma căreia este alcătuită şi se desfăsoară educaţia pentru societate ce include şi educaţia moral-civică. Educaţia îi permite copilului s-şi contureze propria sa personalitate contruită din ansamblul organizat ierarhic al însusirilor fizice, întelectuale, afective, social-morale şi auditiv-caracteriale.

Şcoala urmăreşte formarea conştiinţei şi conduitei morale, laturi care se interacţionează şi se completează reciproc prezentându-se sub forma unei unitaţi dialectice, subiectul moral, copilul în cazul nostru, având posibilitatea ca în cadrul mediilor educogene în care trăieşte să-şi individualizeze integrarea şi asimilarea normelor social-civice. Formarea reprezentărilor şi comportamentelor morale în grădiniţă constituie premisele conştiinţei morale de mai târziu, iar dacă acestea sunt bine conturate în perioada preşcolarităţii, copiii de azi vor deveni oameni buni, drepţi, cinstiţi, cu suflete curate.

Pentru că viaţa este un şir lung de exemple, o luptă pe care o dorim victorioasă, copilul învaţă prin puterea exemplului, a atitudinii parintilor, a educatoarei.
Familia, prin forţa sa afectivă, joacă un rol fundamental în procesul de modelare al copilului. Părinţii au nu numai rol de educator, dar şi de partener, de asociat al copilului, ce prin calm şi echilibrudau copilului căldură emoţională şi încredere, toleranţă şi ajutor, dau posibilitatea cunoaşterii consecinţelor faptelor sale şi responsabilizarea (asumarea responsabilităţii).

Alături de familie, grădiniţa corectează, consolidează comportamentul moral permiţând copiilor să discearnă binele de rău, să ia decizii, să autoevalueze moral să achiziţioneze virtuţi personale. O cooperare bazată pe încredere nu poate crea condiţii optime modelării copilului ce trebuie să fie conştient de importanţa şi puterea sa, de capacitatea sa de dăruire.

Omenia, dragostea de om trebuie să ne caracterizeze pe fiecare. Aceste calităţi constituie condiţia nobleţei noastre ca speţă şi trebuie cultivate cu generozitate la copii chiar de la grădiniţă. Prin activităţile şi acţiunile desfăşurate în grădiniţă am urmărit educarea sentimentelor de dragoste şi respect faţă de om indiferent de poziţia lui socială şi de diferenţele existente, cultivarea sentimentului de întrajutorare, a spiritului de prietenie faţă de semenii aflaţi în dificultate şi în suferintă, educarea sensibilităţii faţă de durerile şi necazurile altora. În activităţile comune am desfăşurat teme de discuţie: „Şi ei sunt tot copii”, „Bătrâneţe, haine grele”, „Mai necăjiţi ca noi”, prin care am informat copiii despre bătrânii în suferinţă, copiii abandonaţi, copiii bolnavi, copiii nevoiaşi, sensibilizându-i la durerile şi necazul altora, educându-le ataşamentul faţă de astfel de persoane, dorinţa de a stabili relaţii de prietenie cu aceştia, de a-i vizita şi a le oferi o bucurie.

Prin jocurile didactice „Călătorie cu trenul”, „Cutiuţa fermecată”, „Cum e şi cum ai vrea să fie” copiii au înţeles că nu trebuie să facă deosebiri între oameni (legate de rasă, condiţii de viaţă – bogat, sărac, sănătate) ci să dorescă să-i numească pe toţi prieteni, motivându-i în a face fapte bune, conştientizându-i de urmările şi efectele negative ale faptelor acestora asupra altor fiinţe.
Prin alte jocuri didactice „Oglinda”, „Cum ne comportăm” copiii au învătat ce înseamnă o anume stare sufletească (bucuria, tristeţea, răutatea) cum să aducem bucurie şi să ştergem o lacrimă de pe obrazul unui copil la fel ca ei.
Pentru ca cele învăţate în activităţile desfăşurate la clasă să aiba ecou în inimile copiilor i-am implicat direct alături de părinţi în unele activităţi în vederea reactionării mai rapide la problemele celor din jur şi acordarea sprijinului copiilor cu probleme speciale, bătrânilor instituţionalizaţi, precum şi copiilor nevoiaşi sau abandonaţi.
<sub>Referinte :
- Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral-civică – Bunescu V., Enache V.
- Tratat de pedagogie şcolară – Nicola I.
- Educaţie pentru societate - 2004
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: copii, conduita, morala, educatie

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---