Marele istoric Herodot afirma că „Egiptul este un dar al Nilului”. Această mare afirmaţie conţine numai adevăr deoarece celebra şi enigmatica civilizaţie a egiptenilor, cu toate minunile sale arheologice, piramide, mumii şi hieroglife, obeliscuri nu ar fi existat niciodată dacă nu ar fi existat binefăcătoarea acţiune a Nilului asupra solului egiptean, asigurând fertilitatea şi naşterea civilizaţiei egiptene.

Spre deosebire de zonele din Europa sau America de exemplu, unde, pentru a obţine recoltă bună este nevoie de suficientă ploaie, agricultura egiptenilor este funcţionează după un alt sistem decât acesta al nostru. Se cunoaşte foarte bine faptul că egiptenii şi tărâmurile lor nu au fost binecuvântate cu ploaie, acest fenomen fiind extrem de rar.

În schimb, egiptenilor le-a fost dăruit Nilul. Ţăranul egiptean spera, an de an, ca, revărsându-se, Nilul să ude şi ogoarele lui. În fiecare an, pe la începutul lui iunie, apele Nilului începeau să crească încet. Treptat, undele fluviului se umflau puternic, revărsarea atingând intensitatea maximă în septembrie. Valea Nilului era atunci inundată, iar aşezările omeneşti erau înconjurate de apă, ca nişte insule. Când apele se retrăgeau, lăsau în urmă un mâl negru. Acesta era bogat în substanţe nutritive si făcea ca sămânţa să rodească, plantele să crească viguros şi să dea o recoltă bogată.

Religiozitatea egiptenilor este omnicunoscută. Religia şi agricultura la ei erau legate foarte strâns. Egiptenii ofereau zeilor pe care îi venerau diverse ofrande pentru ca Nilul să fie bun cu ei şi să le ofere acel sol rodnic. Însă nu numai rugăciunile şi venerarea erau necesare pentru rodnicia solului. Ţăranii trebuiau să ştie cum să îşi cultivau ogoarele. După îndelungi observări ai au ajuns la concluzia că apa trebuie să rămână pe câmpuri o anumită perioadă, pentru a se aşeza mâlul fertil. După aceea era important ca surplusul de apă să fie înlăturat.

Dacă doreau să sporească recolta, o parte din apele revărsate trebuia să fie canalizată spre terenurile mai înalte, unde Nilul nu ajungea.

În acest fel egiptenii au învăţat să sape canale şi să construiască bazine, inventând în acelaşi timp dispozitive şi instalaţii cu ajutorul cărora să blocheze apa, să o regularizeze şi să o ridice în zone aflate la înălţime mai mare.

Ei mai trebuiau să cunoască şi când Nilul urma să se reverse. Dobândeau această informaţie observând cu atenţie mersul stelelor, acumulând, în acelaşi timp, solide cunoştinţe astronomice. Amplasarea şi dimensiunile ogoarelor depindeau de înălţimea apelor revărsate. Astfel, trebuia ca ogoarele să fie măsurate în fiecare an, pentru a calcula recolta şi impozitul cuvenit. Tot aşa aceştia au pus bazele geometriei.


Sursa Imaginii - lts-orient.ch

---

Tag-uri: revarsare, agricultura

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---