Din întinsul Orient elenistic mai dăinuia independent, spre sfarsitul veacului I î.e.n., un singur stat: Egiptul. „Independent", dacă ne luăm după starea „de jure". „De facto", cu mult înainte de 51 î.e.n., cînd Cleopatra a VII-a a devenit regină a Egiptului, romanii dictau în întregul Orient Apropiat, inclusiv în Egipt. Suveranii Lagizi, slabi, cruzi, intriganţi, paricizi şi fratricizi, ocupaţi în permanenţă cu lungi certuri dinastice, comploturi şi lovituri din umbră, organizînd sîngeroase revoluţii de palat, care au devenit numeroase după moartea ultimului Lagid mai important, Ptolemeu al VI-lea Philometor (181 - 145 î.e.n.), nu puteau constitui un obstacol serios în calea puterii Romei. L uptele dinastice au dus şi la împărţirea imperiului egiptean, ceea ce a favorizat suplimentar penetraţia romană.

Aşa s-a întîmplat în 116 î.e.n., cand Egiptul Lagid este împărţit în trei state. În 51 î.e.n., Egiptul însemna numai Valea Nilului, ultimele posesiuni exterioare fuseseră transformate în provincii romane (Cyrenaica în 74 î.e.n., Ciprul în 58 î.e.n.), iar senatul roman discuta problema (prima dată în 65 î.e.n.) a desfiinţării Egiptului ca stat şi a anexării sale la Roma. Marea Cleopatra, cum este în general cunoscută, are meritul de a fi încercat să oprească procesul. N-a reuşit decît să-l întîrzie. Avea, cînd a preluat sceptrul Lagizilor, numai 15 ani şi numeroase probleme de rezolvat. Tatăl ei, Ptolemeu al XII-lea Nothos (Bastardul), 80-58 şi 55-51 î.e.n., mai lăsase moştenitori.

Descendenta legitima din Ptolemeu I se stinge odata cu Ptolemeu al XI-lea-Alexandru al II-lea, care, impus pe tronul Egiptului, in 80 i.e.n., de generalul roman Lucius Cornelius Sulla, a fost ucis in acelasi an de armata revoltata (probabil ca si-a ucis sotia, in acelasi timp si sora dupa tata, frumoasa Berenice, la 47 de zile dupa casatorie. Urmatorii sunt tot descendenti ai Ptolemeilor, dar din casatorii secundare, deci nelegitimi.

Conform tradiţiei, nu numai Lagide, ci chiar a vechilor faraoni egipteni, Cleopatra trebui să se căsătorească cu unul din fraţii săi după tată, Ptolemeu al XlII-lea, în varstă de 10 ani. Acesta, urmand sfatul tutorilor săi (Potinos şi Achilos), o alungă pe Cleopatra, în 48 î.e.n., atrăgandu-şi în acest fel oprobriul Romei. Farmecul Cleopatrei, care a făcut epocă, nu-l lasă indiferent pe Caesar. El intervine în disputa dinastică, o reinstalează pe Cleopatra pe tronul Lagid şi infringe oastea lui Ptolemeu al XlII-lea, care piere înecat în apele Nilului, în timp ce se retrăgea. Intervenţia lui Caesar a cauzat o pierdere pe care omenirea avea s-o considere mai târziu ca ireparabilă: incendierea celebrei biblioteci din Alexandria.

Tot tradiţia impune Cleopatrei a doua căsătorie, tot cu un frate, Ptolemeu al XIV-lea, în varstă de 12 ani, pe care, însă, Cleopatra îl otrăvi Tei ani mai tarziu, cand dădu naştere unui băiat, fructul iubirii cu Caesar . Cu toate că a încercat să se servească de dragostea lui Caesar pentru a restabili, cu ajutorul Romei, hegemonia Egiptului Lagid în Mediterana Orientală, Cleopatra nu a obţinut nici un progres, Caesar rămanand fidel scopurilor Romei. După moartea lui Caesar, Cleopatra îşi pune sperantele in alt mare general roman, Marcus Antonius. pe care, mai îndrăzneaţi decat cu Caesar, reuşeşte să-l atragă In Alexandria şi sa şi-l facă partener în realizarea visului: un alt mare imperiu oriental, independent şi puternic, fundat pe structurile stalului Lagizilor.

Căsătoria Cleopatrei cu Marcus Aurelius în 37 î.e.n., şi trecerea unor provincii romane din Asia Mică sub tutela Cleopatrei arată limpede Romei ce s-ar putea întampla cu guvernarea romană a Mediteranei Orientale. Senatul îl însărcinează pe Octavianus cu îndepărtarea pericolului. Femeie energică, hotărată în urmărirea scopurilor sale, Cleopatra echipează pentru luptă flota şi porni, ea însăşi în fruntea vaselor egiptene, împreună cu Marcus Antonius, în întampinarea lui Vipsanius Agrippa, general al lui Octavianus. Greşeala de a accepta lupta navală (la Actium, 2 septembrie 31 î.e.n.), cand avea la dispoziţie o puternică armată de uscat şi pe cel mai bun general al timpului, Marcus Antonius, o va plăti cu viaţa.

Căderea Alexandriei, în anul următor, sinuciderea lui Marcus Antonius, eşecul farmecelor sale pe care le încearcă şi asupra inflexibilului Octavianus, ce se pregătea s-o includă în triumful sau la Roma, au împins-o la sinucidere. La 30 august s-a lăsat înţepată de o viperă-aspidă. Cu aceasta regină, care a fost înainte de toate o abilă şi ambitioasa politiciană, istoria Egiptului Lagizilor se încheia, Egiptul devenind dependent, cea mai frumoasă provincie orientală a Romei.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---