După cum am arătat anterior zvonul este o informaţie neconfirmată, însă dincolo de înţelegerea lui ca manifestare socială, ca o intoxicare ideologică sau ca o componentă a agresiunii psihologice, acesta rămâne un act comunicaţional. El sugerează şi evidenţiază latura instabilă şi plastică a spiritului uman. Zvonul este o manifestare a limbajului aparţinând raţionalităţii semnificante.

Ca orice act comunicaÅ£ional, zvonul transmite un mesaj; el poartă o informaÅ£ie cu pontenÅ£ialitate de adevăr până în momentul confirmării sau infirmării sale. Atunci se metamorfozează într-o certitudine sau dimpotrivă, într-o minciună. După cum se ÅŸtie, zvonul cunoaÅŸte o sursÄ ƒ de emitere, un mediu de răspândire, un mijloc de transpunere, o informaÅ£ie sau un mesaj ÅŸi un receptor. Acestea sunt toate elementele unui act ori proces comucaÅ£ional. în majoritatea cazurilor, sursa este cel mai greu de depistat. Anonimatul "sursei" este elementul care produce "mesajul" lansării zvonului.

Un zvon poate fi lansat intenţionat (tendenţios) sau neintenţionat (aleator) însă indiferent de situaţie, 'efectele sunt aceleaşi. în accepţiunea noţiunii de zvon, este inclusă orice informaţie (veridică ori nu) neconturată precis, nerevendicată de cineva anume şi care are un mare grad de ambiguitate. La baza transformării informaţiei lansate în zvon stă propagarea ei prin intermediul unui agent sau printr-o cale de legătură între sursă şi receptor, de cele mai multe ori acestea fiind mijloace de comunicare în masă ori calea orală. Cu cât mediul în care se transmite este mai omogen, cu atât are o viteză mai mare de propagare, deoarece apelează la un nivel comun de înţelegere, la persoane care îşi desfăşoară activitatea împreună ori sunt componenţii unui grup bazat pe interese comune.

Până în momentul ajungerii la receptor, zvonul "se finisează", se definitivează, primeşte o formă completă, fiind, în final, asemenea unei opere de artă, care a cunoscut procesul desăvârşirii. Deci, ce caracterizează zvonul este efectul de "bulgăre de zăpadă", în care acesta este cuprins (în cea mai mare parte) datorat mijlocului de propagare, dau şi mediului în care evoluează.

Aici adevăratul rol au cele două forme specifice de limbaj ale zvonului, acestea prezentându-se prin "se spune", "se aude" sau prin "potrivit unei surse bine informate", cu ajutorul lor se poate cosmetiza informaţia, se pot adăuga noi elemente care îl vor schimba structural, modificându-1, alcătuindu-i o altă înfăţişare. Căile de transmitere sunt mijloacele de informare în masă, care permit pătrunderea zvonului în locuinţe, îl duc la receptor, la oamenii de rând. Prelucrarea zvonurilor de către mass media "o fantastică credibilitate, le dă valoare de informaţie prin care dobândesc statut de adevăr şi pot lua loc definitiv în conştiinţa populară".

Purtătorii mesajului sunt partizanii zvonului, sunt părtaşi la procesul de credibilizare, susţinându-l implicit, tocmai tocmai în virtutea faptului că ei sunt cei care oferă informaţia oamenilor. Zvonul se răspândeşte pretutindeni, acolo unde găseşte condiţii prielnice, în orice mediu sau grup social, acasă, pe stradă. La serviciu, caracteristică fiindu-i capacitatea de contaminare a cotidianului. Metaforic vorbind, zvonul se manifestă "ca o enormă gură de mestecat colectivă."

Dincolo de aspectul său profund social şi psihologic zvonul este o modalitate, o formă specifică actului comunicaţional, care surprinde prin marea lui capacitate de influenţa omenirii, de a-i pune în mişcare, oferindu-le o altă condiţie de manifestare, generatoare uneori de excese alteori de inhibiţii. în astfel de cazuri, zvonul depăşeşte cotidianul, impunând indivizilor trăirea în senzaţional şi uitare pentru un timp, a firescului şi normalului.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 20 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---