Timpul este una din resursele deosebite ale existenţei umane. Calitatea utilizării eficiente a acestei resurse defineşte nu numai individualităţi ci chiar şi civilizaţii ori culturi. în cultura noastră, timpul este împărţit în ani, fiecare conţinând 365 de zile şi 6 ore, în vreme ce anul musulman este cu 10 ori 11 zile mai scurt. Pentru delimitarea evenimentelor istorice, anii, în cultura creştină, sunt număraţi din anul naşterii lui Isus Hristos, în vreme ce calendarul musulman începe din anul 622 (după numărătoarea creştină) anul în care Mahomed a fugit din Mecca la Medina.
Astfel, în anul 1922, musulmanii au început cel de-al 14 secol al lor. Chiar în interiorul aceleaşi culturi,
diferitele comunităţi pot împărţi timpul în moduri diferite. Astfel oamenii de afaceri îşi vor concentra atenţia asupra săptămânii comerciale, de luni pană vineri, pentru patronii de magazine acesta va fi de luni până sâmbătă ş.a. Fermierii pot să nu împartă timpul pe săptămâni şi week-end-uri. Aceştia vor împărţi timpul în funcţie de activitatea fermei, de anotimpuri-timpul aratului, al semănatului ori al culesului. Ceea ce este important o constituie faptul că şi indivizii au de asemenea, diferite scări de timp. Astfel, timpul unui şef de stat este altul decât al unui om obişnuit, cel al unui manager este diferit de cel al unui subaltern.
Diferitele scări de utilizare a timpului, depinde de poziţia socială a individului, de importanţa muncii sale pentru societate şi pentru sine, de respectul său pentru sine şi pentru ceilalţi. Utilizarea eficientă a timpului este o chestiune de educaţie, de nivelul de civilizaţie a societăţii ori comunităţii căreia îi aparţine individual.
în procesul comunicării, semnificativ din punctul de vedere al efectelor sale, este modul de folosire a timpului. Dacă se stabileşte o întâlnire la o anumită oră, după care această oră este modificată evident că este vorba de un modul de a comunica ceva despre atitudinea celui în cauză faţă de întâlnire, faţă de cealaltă persoană, faţă de sine şi importanţa care este acordată timpului.
Există diferenţa de cultură în perceperea şi măsurarea timpului, de care un manager ar trebui să ţină seama.Astfel o întâlnire la ora 10 înseamnă de obicei ora 10, cu cel mult 5 ori 10 minute în plus. însă în alte culturi, întâlnirea de la ora 10 poate însemna ora 11, iar dacă se ajunge la întâlnire la ora 10, cealaltă persoană ar putea fi ofensată. De asemenea, dacă sunteţi invitat la masă în Occident, este o dovadă de nepoliteţe plecare imediată după epuizare meniului.
în Arabia Saudită, de exemplu, discuţiile au loc înainte de masă, iar musafirii pleacă de obicei înainte de a termina masa.
înainte de a călători în străinătate, ori a lua contact cu persoane din alte zone ori culturi, trebuie studiate cu atenţie obiceiurile, modul de comunicare pentru a nu fi puşi în posturi inedite ori nedorite.
în activitatea managerială în general şi în cea militară în special, problema utilizării corecte şi eficiente a timpului constituie nu numai o problemă de cultură ori educaţie, ci una din problemele deosebite ale deontologiei profesionale a celui în cauză. Punctualitatea, programul de lucru bine fundamentat denotă respect faţă de sine si faţă de organizaţie, seriozitate şi încredere. Acestea concură în mod indubitabil la creşterea prestigiului managerului asigurându-i totodată succes în carieră.