De regulă, o comunicare de tip managerial, indiferent dacă este scrisă ori orală, cuprinde trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere (conluzii).
Introducerea, trebuie să capteze atenţia auditoriului ori cititorului, să stabilească raporturile şi să anunţe scopul comunicării.

Cuprinsul, trebuie să fie o înşiruire eficientă de idei. în final, încheierea trebuie să rezume principalele puncte de vedere afirmate în cuprins.
După ce a fost fixat scopul comunicării se întocmeşte mental sau în scris un inventar al ideilor ce fac obiectul comunicării.

Când lista este gata, se analizează fiecare idee prin prisma scopului şi nevoilor cititorilor sau auditoriului. Este necesar să se analiz eze, filtreze, corecteze şi renunţe la unele idei astfel încât să existe concordanţă între scopul, conţinutul şi durata comunicării.

Inainte de desfăşurarea comunicării se recomandă identificarea ideilor de bază ale acesteia şi stabilirea ordinii lor de prioritate. Această "listă de idei" poate fi mai lungă ori mai scurtă, în funcţie de durata şi tipul comunicării. Următorul pas îl constituie alegerea structurii sau modelului care îl ajută pe autor să vehiculeze ideile în mod sistematic şi logic, de la început până la sfârşit.

Ca modele sunt recomandante următoarele structuri de discurs:
-modelul topic (care tratează o singură problemă);
-modelul cronologic (tratează problemele în ordinea succedării în timp);
-modelul argumentării (tratează problemele în ordinea tăriei argumentelor);
-modelul soluţie-problemă;
-modelul spaţial sau geografic;
-modelul "cauză şi efect".

Modelul topic, este model comun, folosit pentru a prezenta declaraţii urmate de listele de enumerare a problemelor, de sprijinire, explicare sau dezvoltare a declaraţiilor. Lista de activităţi trebuie să aibă o ordine logică care depinde de felul materialului şi de scopul comunicării care se face. Unele materiale se derulează mai bine din punct de vedere logic, în cazul când sunt structurate de la simplu la complex, de la ce este cunoscut la necunoscut, de Ia general la particular şi mai departe.

Modelul cronologic, se foloseşte când se discută evenimente, probleme sau procese ce au loc sau se petrec într-o ordine cronologică. Acest model este cel mai simplu şi cel mai des folosit, în comunicarea managerială, deoarece situaţiile bazate pe succesiunea lor temporală sunt frecvente. Evident trebuie selectate faptele care susţin sopul comunicării.
Modelul argumentării, se foloseşte îndeosebi dacă se formulează o părere sau un punct de vedere care apoi este susţinut prin discutarea argumentelor. Ca exemplu, poate fi discuţia unei probleme de serviciu, în cadrul căreia se exprimă un punct de vedere care necesită a fi argumentat.

Modelul solutie-problemă. poate fi utilizat pentru a ientifica şi a descrie o problemă sau idee şi apoi a dezvălui soluţiile la problemă sau tehnicile de rezolvare posibile. Acest model poate fi folosit în câteva variante.

O variantă constă în a prezenta o descriere completă a problemei şi apoi a arăta care este soluţia cea mai bună din punct de vedere logic. Desigur, că nu este posibil să fie abordate toate aspectele problemei, originile, caracteristicile şi consecinţele ei. în soluţia propusă, trebuie incluse suficiente informaţii şi argumente pentru a se putea convinge cititorii ori auditoriul că soluţia este practică şi eficientă. Ca parte a abordării trebuie explicat modul cum se implementează soluţia.
O altă variantă, este aceea de a oferi câteva soluţii posibile, a se arăta efectul produs de fiecare din ele şi apoi să se precizeze care anume alternativă este mai bună.

O altă variantă, se referă la abordarea pro şi contra în discutarea unei probleme şi a soluţiilor ei posibile. O tehnică în folosirea acestei variante constă în a începe cu o descriere a problemei şi a soluţiilor posibile după care se va analiza valabilitatea şi slăbiciunile soluţiilor propuse. Se va concluziona prin abordarea soluţiei propuse de autor şi a evidenţia că ea este superioară celorlalte.

Modelul spatial sau geografic, presupune să se pornească de la un anumit punct în spaţiu, ajungându-se secvenţial către alte puncte. Modelul se bazează pe o strategie de genul: nord-sud, est-vest, sus-jos, deasupra-dedesubt, în sensul acelor de ceasornic, în sensul opus acelor de ceasornic, etc. Ca exemplu, se poate descrie o clădire, o activitate într-un sector, etc.

Modelul "cauză-efect", modelul se poate folosi pentru a arăta cum una sau mai multe idei, acţiuni sau condiţii conduc la alte idei, acţiuni ori condiţii. Două variante ale acestui model sunt posibile: de la cauză la efect ori de la efect la cauză.
Pentru varianta cauză-efect, se poate începe prin identificarea ideilor, acţiunilor sau condiţiilor şi apoi să arate cum acesta au produs sau vor produce efecte sigure.
Tehnica folosită în comunicare este dependentă de contextul în care acesta are loc.
Oricare ar fi strategia utilizată se vor evita cauzele false ori singulare. După ce a fost stabilit subiectul comunicării, după ce s-au identificat punctele principale şi cele ajutătoare, după ce a fost selectat modelul structural potrivit se va trece la schiţarea materialului, îndeosebi dacă forma de comunicarea este scrisă. Schiţarea ideilor se va face într-o anumită ordine după care se trece la scris. în elaborarea planului materialului nu este importantă forma: se poate folosi orice formă care dă rezultate.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---