|
Statistics:
Visits: 3,754 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Articole
Tag-uri Populare
Familia - Incotro?
| Q: | Intreaba despre Familia - Incotro? |  |
Introducere
Mergand pe urmele familiei din Romania zilelor noastre, incercam sa raspundem la intrebarile puse nu cu mult timp in urma intr-un articol din "Dilema veche", din care am reprodus fragmentul urmator:
"Ce-i mai tine astazi pe oameni adunati intre niste pereti? Suntem mai mult constransi de obligatii si indatoriri sau ne tine laolalta dragostea si respectul? Nu rareori, doua sau trei generatii impart acelasi spatiu familial—o fac din dragoste, din grija… sau din lipsa de alternativa? De ce divortul se banalizeaza si creste numarul separarilor? De ce se comunica atat de putin intre parteneri, timpul petrecut impreuna fiind tot mai diminuat? De ce in viata de zi cu zi a familiei pare sa creasca insatisfactia si nesiguranta in valorile si sensurile ei?â€
A. Locuinta, bastion al vietii private
Studiate mai putin in scoala, unde, cu deosebire in anii anteriori, au fost incorporate sub genericul vietii cotidiene, sectorul public si cel privat al existentei de fiecare zi marcheaza in secolul XX dezvoltari semnificative.
Daca in viata privata intelegem tot ceea ce tine de un spatiu al intimitatii, de un loc rezervat exclusiv familiei, dar si secretului, viata publica se desfasoara in vazul tuturor, este supusa autoritatii magistratului, deci statului, si nu tolereaza nicio taina. Din timpuri indepartate, dar cu deosebire in ultima suta de ani, s-au accentuat doua tendinte aflate in contradictie permanenta- pe de o parte, dorinta multor oameni de a face din viata lor privata un teritoriu care sa le apartina exclusiv; pe de alta parte, la polul celalalt, statul nu a incetat sa comprime nazuintele spre individualitate, spre independenta, sa se infiltreze tot mai agresiv si mai adanc in viata particulara a fiecaruia dintre noi si sa-si asigure astfel controlul.
Cum o prezentare exhaustiva a subiectului este imposibila in spatiul de care dispunem, ne vom opri la cateva aspecte pe care le consideram esentiale.
Spatiul domestic este, de regula, locuinta, in interiorul careia se consuma viata privata. In secolele trecute, pentru cei mai multi, habitatul se compunea dintr-o singura incapere, in care se inghesuiau toti membrii familiei. Accesul la canalizare si la lumina electrica era un vis indepartat, ca si dorinta de intimidate.
Parintii si copiii locuiau impreuna. Toaleta zilnica se desfasura sub privirile tuturor, iar in ceea ce priveste obiectele de uz personal, lista lor era foarte scurta: un ceas(in cazurile fericite), un briceag, o pipa, un sir de matanii, bunuri de valoare simbolica, singurele, de altfel, care se transmiteau din generatie in generatie.Familiile instarite(in buna masura din randurile burgheziei) aveau un sir privat mai lung: locuinte cu mai multe incaperi, dintre care una era salonul, loc unde se adunau pentru conferinte prietenii, si unde intimitatea era respectata.
In ultimii 50 de ani, situatia a cunoscut o schimbare radicala: locuinta cu mai multe incaperi (care ingaduia atat adultilor, cat si copiilor, sa traiasca in spatii separate) si confortul (accesul la apa calda, utilizare larga a aparatelor electro-casnice, telefonul, cu varianta sa recenta, mobilul, televizorul) au devenit mult mai accesibile.
Activitatea limitata de obicei la un anumit numar de ore pe zi si sfarsitul de saptamana liber ingaduie persoanelor sa se foloseasca de locuinta in care traiesc. In acest context, in ultima jumatate de secol, viata familiei se concentreaza in bucatarie, in sufragerie, unde se servesc mesele de duminica, sau in camera de zi, unde membrii familiei se relaxeaza cu comentarii pe marginea evenimenteleor zilnice sau privind la televizor.
Amenajarea locuintei ca spatiu privat prin excelenta devine o preocupare generala. Reviste cu tiraje generoase, emisiuni media, un numar impozant de filme se intrec in a oferi cele mai bune solutii. Gresia si faianta, mobilierul din materiale usoare si in culori vii definesc spatiul de locuit de pretutindeni din lume.
B. Familia, o institutie in destramare?
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca in casa in care locuim s-a asezat mai intai bunica mea cu patru copii mici si o mama batrana, ca apoi, inainte sa plece la casa lor, fiecare din cei patru a facut nunta in aceeasi casa, ca la un moment dat si greu s-au mutat aici niste cuscri si niste matusi batrane, nu mai mult de 11 persoane, ca verii mei si cu mine aveam jucarii comune, ca pe masura ce unii au plecat, altii au imbatranit si au devenit greu deplasabili, altii au murit si s-a facut mai mult loc in casa, imi vine sa zic ca tare greu si tare bine am trait in inghesuiala familiei mari."
(I. Popescu, "Tanar si nelinistit", "Dilema veche", 91, oct. 2005)
Intre zidurile locuintei, bariera ferma intre viata privata si viata publica, familia isi petrece viata de zi cu zi. Acceptiunea acestui termen s-a modificat mult in ultimele decenii. Autorul textului reprodus mai sus s-a nascut intr-o casa (e drept, burgheza si oricum spatioasa) in care convietuiau in acel moment patru generatii: copii(el si verisorii sai), parintii(frati intre ei), bunicii(inca in plina putere) si o strabunica. Ulterior, situatia s-a schimbat. La jumatatea anilor ’50, casa a fost nationalizata si tinerii s-au risipit care incotro. A ajuns copil si adolescent intr-o alta locuinta, in care mai erau doar parintii(ulterior si o sora a mamei) si o bunica. La maturitate, cand s-a casatorit, a inchiriat o alta casa, unde a ramas cu sotia si copiii. La final, in anii tarzii a varstea a III-a, copiii au propria lor locuinta, iar parintii, de acum batrani, au ramas singuri.
Faramitarea familiei mari nu este numai expresia nevoii extinse de spatiu privat, ci si consecinta dezvoltarii unor factori de autoritate care au exercitat puterea in sanul cuplului din Antichitate si pana in prezent. Daca barbatul si-a pastrat pozitia de cap al familiei, femeia ramane sub aspect juridic inferioara pana in secolul emanciparii ei, nu e mai putin adevarat ca ea a ramas in tot acest timp ,,stapana caseiâ€. De fapt, daca sotului i se lasa locul principal in sfera deciziilor care au relevanta in viata publica, in domeniul vietii domestice, sotia are autoritate decisiva. In ce priveste copiii, pana in jumatatea secolului trecut, ei nu aveau niciun drept la viata privata.
Asta inseamna ca timpul liber le era organizat de parinti si ca relatiile cu prietenii si prietenele erau sever controlate; alegerea partenerului de viata, asemenea(cu deosebire atunci cand la mijloc erau mosteniri consistente), monotorizarea atenta a casatoriei intrand tot in sfera autoritatii parintilor.
Disolutia treptata a autoritatii parintesti in cursul secolului al XX-lea s-a datorat mai intai dezvoltarii constante a institutiilor scolare, generalizate de la 4 la 7 ani, apoi la 8, in fine la 10 si chiar la 12 ani de studii, si apoi activitatilor productive.Atributii care reveneau odinioara familiei s-au transferat pe lungi segmente de timp statului-paton al scolii, care acum stabileste atat regulile care permit viata in comun, dar si cele mai potrivite modalitatii de a convietui cu ceilalti. Pe de alta parte, deciziile care angajaza viitorul copilului nu se mai iau in familie. Scoala, sau mai bine zis rezultatele inregistrate la scoala, decide asupra orientarii sale profesionale, de regula cei mai buni fiind indemnati spre studii superioare, iar ceilalti, majoritatea, sunt supusi unei decizii impuse de sus si indreptati spre acele meserii unde societatea ii solicita.
Relatia statului cu familia nu se opreste aici. Prin atribuirea de indemnizatii se urmareste controlul si stimularea maternitatii, prin atribuirea de alocatii se asigura parcurgerea traseului scolar obligatoriu; organizatii care protejaza interesele copilului pot decide decaderea din drepturile parentale a unor personae care s-au facut vinovate de rele tratamente. Ce mai ramane in aceasta situatie familiei din perspectiva relatiei cu copiii? Sa-i hraneasca, sa-i imbrace, sa le asigure tot ce este necesar, totul sub controlul autoritatii publice, singura in masura sa stabileasca daca familia se achita corespunzator de aceste obligatii.
C. Tranzitia intre privat si public
Vorbind despre raspunderile ce-i revin, se cuvine sa precizam ca nici familia nu mai este astazi ce a fost odinioara. La inceputul secolului XX, oamenii se casatoreau pentru a se completa in lupta cu dificultatile vietii, profesiunea si situatia materiala avand un rol esential, si nu dragostea, care se considera a nu avea nicio legatura in succesul unui mariaj.
Anii de dupa 1950 au adus in acest domeniu transformari semnifi- cative. Socializarea educatiei, schimbarea mentalitatilor si reducerea constrangerilor cotidiene au anulat treptat statutul de institutie atribuit familiei de secolele anterioare. Nu mai este nevoie sa te casatoresti pentru a scapa de sub tutela parintilor sau pentru a intretine relatii regulate cu un partener de sex opus. In consecinta, creste numarul cuplurilor care coabiteaza fara a sinti nevoia sa se casatoreasca, dupa cum sporesc si familiile monoparentale(in care, de regula, femeia-mama creste singura un copil). In aceasta situatie, familia nu mai reprezinta cadrul vietii private, ci doar un spatiu in care mai multe persoane isi traiesc fiecare propria existenta, spatiu care poate fi oricand schimbat cu un altul, daca sub noul acoperis bunastarea personala are mai multe sanse de reusita.
Cum s-a remarcat, in cursul secolului XX s-au dezvoltat la nivelul vietii private si alte tendinte importante: mai intai, munca a parasit spatiul familiei si s-a dezvoltat in alte locuri dirijate de norme precis determinate, fara nicio legatura cu viata personala a celor ce lucreaza, apoi, in propria familie, fiecare individ castiga loc si timp pentru o existenta proprie, alta decat cea productiva.
Sporturile de tot felul, ca si alte jocuri cu caracter recreativ, se desfasoara sub semnul unei egalitati depline, stabilind de multe ori raporturi intre indivizi, altele fata de cele afirmate in sfera muncii sau a politicii. Spatiile atat de zgomotoase dedicate muzicii moderne, de la concertele cu mii de fani pana la discotecile supraaglomerate, sunt in egala masura locuri ale unei defulari colective, dar si ale unei fericite devalmasii in care ierarhiile se stabilesc in functie de preferinta pentru un anumit interpret sau de performanta pe ringul de dans. Actiune si reactiune: intr-o societate demo- cratica, efortul statului de a impune pretutindeni norme se izbeste de vointa individuala, care descopera mereu supape pentru a-si afirma libertatea si individualitatea.
La inceputul secolului XX, vocea opiniei publice razbatea in intimitatea vietii de familie prin intermediul presei, mai tarziu al radioului si al televiziunii.
Dupa 1989, mijloacele de comunicare au cunoscut si in Romania o diversificare exceptionala, potrivit libertatii de exprimare in fine castigate. Sute de ziare centrale si locale, de posturi radiofonice si de televizi- une ne fac oferte cat mai atragatoare. Incontestabil, ramanem inca legati de scaunul din fata televizorului, care, racordat la reteaua de cablu, ne permite sa mergem pe zeci de canale; informatia esentiala este insa pretutindeni aceeasi, dar atentia noastra este atrasa de calitatea comunicarii, adica de modul in care a fost prezentata. Spectatorul savureaza mai cu seama "transmisiunile in direct", care desfiinteaza practic relatia dintre viata private si viata publica.
D. Femeia, familia si societatea intr-un nou mileniu
Un caz din ziare
Intr-un sat romanesc,o eleva de clasa a VII a nascut o fetita , iar aceasta situatie risca sa arunce in aer linistea acelei minuscule comunitati din Oltenia.
Opinii:
Mama fetitei: "Pe mine ma acuza ca am nascut si mi-au scazut nota (la purtare). Pe o fata din clasa au iertat-o chiar daca a spart tabla, ca sip e un coleg al meu care are 150 de absente.
Directoare scolii : "Toata lumea s-a saturat. Se va face un consiliu si se va dezbate nota (la purtare!). E posibil sa i se dea 10, dare eu va spun ca inca mai sunt profesori care o vor exmatricula".
Preotul din sat: "Nu am propus exmatricularea ci, mutarea la alta scoala; ce mare scofala ca a pierdut doua puncte la purtare? (…)O privesc ca pe un copil si de aceea mi-e rusine sa vorbesc cu ea despre nastere."
Parerea medicului : "O femeie care naste inainte de 18 ani poate sa ajunga la depresie, anxietate si sa sufere de osteoporoza, insuficienta hepatica si afectiuni cardiovasculare. Este mai ales cazul fetelor care traiesc la sate."’
Parerea sociologului: "Comunitatea are niste forme foarte puternice si il indeparteaza aproape automat pe cei care le incalca. Solutia ar putea veni de la biserica, preot, care ar putea convinge omanenii sa o ajute pe tanara mama."
Parerea statiscianului: "20000 de copii au fost nascuti in 2005 de mame minore, cifra fiind de 4% mai mare decat in 2004."
(Dupa "Evenimentul Zilei")
Familie moderna in doi timpi
El si Ea, de regula, in jur de 30 de ani, cand se hotarasc sa faca pasul. Pana atunci au fost prea multe de facut: distractii, apartament, masina si foarte important pentru ziua de azi : cariera". Daca ar fi sa o intrebam pe Ea, poate ca, rosind usor jenata de propria-i slabiciune de moda veche, ne-ar fi marturisit ca n-ar fi zis <> nici mai devreme…El poate in schimb tine foarte mult la conceptual masculine de <> fara sa-si dea seama ca deja s-a legat cu lanturi indestructibile de Ea…
Astfel apare inca un exemplu din ceea ce cartile de demult numeau <>. Si pentru ca familia nou infiripata sa fie completa, in scurt timp va aparea si un nou membru.ea se da de ceasul mortii, impartita intre bucuriile maternitatii si dilemma <> (pentru ca bunicile moderne au acum alte joburi). El va indura mistourile prietenilor referitoare la abilitatile de a schimba pampersi, pe care va fi nevoit sa si le dezvolte ca un <> ce se afla, chiar daca in sinea lui se indoieste ca asta ar fi treaba de barbat.â€
(Dupa Ada Rosseti,El si Ea,versiune up-date in ,,Dilema vecheâ€,91 octombrie 2005)
E. O problema delicata-viloenta impotriva femeilor
"Problema violentei impotriva femeilor este conspiratia tacerii ,care face violenta invizibila , ceea ce nu inseamna ca ea nu exista .Faptul ca este atat de nevazuta se leaga de multe fenomene psihologice si sociologice.
De exemplu, in statiscile infractionale din SUA se estimeaza ca 2% din cazurile de abuz de minori in familie, 6% in afara familiei si intre 5 si 8 % din violuri sunt raportate politiei , spre deosebire de 63% din jafuri si 82% din furturile cu spargeri. Atitudinile politiei si tribunalului care blameaza victima constituie o parte din din cauzele nivelului scazut al raportarii. De asemenea, socializarea femeilor le determina sa se blameze uneori pe ele insele. Oare nu este vina lor ca au fost violate, daca au baut ceva, daca au purtat o fusta scurta sau daca au invitat un barbat acasa ?â€
(G.Kleiverda , Ce poate sa aduca fenimismul Romaniei?, in ,,Secolul 20â€,7-8-9/2996)
Mergand pe urmele familiei din Romania zilelor noastre, incercam sa raspundem la intrebarile puse nu cu mult timp in urma intr-un articol din "Dilema veche", din care am reprodus fragmentul urmator:
"Ce-i mai tine astazi pe oameni adunati intre niste pereti? Suntem mai mult constransi de obligatii si indatoriri sau ne tine laolalta dragostea si respectul? Nu rareori, doua sau trei generatii impart acelasi spatiu familial—o fac din dragoste, din grija… sau din lipsa de alternativa? De ce divortul se banalizeaza si creste numarul separarilor? De ce se comunica atat de putin intre parteneri, timpul petrecut impreuna fiind tot mai diminuat? De ce in viata de zi cu zi a familiei pare sa creasca insatisfactia si nesiguranta in valorile si sensurile ei?â€
A. Locuinta, bastion al vietii private
Studiate mai putin in scoala, unde, cu deosebire in anii anteriori, au fost incorporate sub genericul vietii cotidiene, sectorul public si cel privat al existentei de fiecare zi marcheaza in secolul XX dezvoltari semnificative.
Daca in viata privata intelegem tot ceea ce tine de un spatiu al intimitatii, de un loc rezervat exclusiv familiei, dar si secretului, viata publica se desfasoara in vazul tuturor, este supusa autoritatii magistratului, deci statului, si nu tolereaza nicio taina. Din timpuri indepartate, dar cu deosebire in ultima suta de ani, s-au accentuat doua tendinte aflate in contradictie permanenta- pe de o parte, dorinta multor oameni de a face din viata lor privata un teritoriu care sa le apartina exclusiv; pe de alta parte, la polul celalalt, statul nu a incetat sa comprime nazuintele spre individualitate, spre independenta, sa se infiltreze tot mai agresiv si mai adanc in viata particulara a fiecaruia dintre noi si sa-si asigure astfel controlul.
Cum o prezentare exhaustiva a subiectului este imposibila in spatiul de care dispunem, ne vom opri la cateva aspecte pe care le consideram esentiale.
Spatiul domestic este, de regula, locuinta, in interiorul careia se consuma viata privata. In secolele trecute, pentru cei mai multi, habitatul se compunea dintr-o singura incapere, in care se inghesuiau toti membrii familiei. Accesul la canalizare si la lumina electrica era un vis indepartat, ca si dorinta de intimidate.
Parintii si copiii locuiau impreuna. Toaleta zilnica se desfasura sub privirile tuturor, iar in ceea ce priveste obiectele de uz personal, lista lor era foarte scurta: un ceas(in cazurile fericite), un briceag, o pipa, un sir de matanii, bunuri de valoare simbolica, singurele, de altfel, care se transmiteau din generatie in generatie.Familiile instarite(in buna masura din randurile burgheziei) aveau un sir privat mai lung: locuinte cu mai multe incaperi, dintre care una era salonul, loc unde se adunau pentru conferinte prietenii, si unde intimitatea era respectata.
In ultimii 50 de ani, situatia a cunoscut o schimbare radicala: locuinta cu mai multe incaperi (care ingaduia atat adultilor, cat si copiilor, sa traiasca in spatii separate) si confortul (accesul la apa calda, utilizare larga a aparatelor electro-casnice, telefonul, cu varianta sa recenta, mobilul, televizorul) au devenit mult mai accesibile.
Activitatea limitata de obicei la un anumit numar de ore pe zi si sfarsitul de saptamana liber ingaduie persoanelor sa se foloseasca de locuinta in care traiesc. In acest context, in ultima jumatate de secol, viata familiei se concentreaza in bucatarie, in sufragerie, unde se servesc mesele de duminica, sau in camera de zi, unde membrii familiei se relaxeaza cu comentarii pe marginea evenimenteleor zilnice sau privind la televizor.
Amenajarea locuintei ca spatiu privat prin excelenta devine o preocupare generala. Reviste cu tiraje generoase, emisiuni media, un numar impozant de filme se intrec in a oferi cele mai bune solutii. Gresia si faianta, mobilierul din materiale usoare si in culori vii definesc spatiul de locuit de pretutindeni din lume.
B. Familia, o institutie in destramare?
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca in casa in care locuim s-a asezat mai intai bunica mea cu patru copii mici si o mama batrana, ca apoi, inainte sa plece la casa lor, fiecare din cei patru a facut nunta in aceeasi casa, ca la un moment dat si greu s-au mutat aici niste cuscri si niste matusi batrane, nu mai mult de 11 persoane, ca verii mei si cu mine aveam jucarii comune, ca pe masura ce unii au plecat, altii au imbatranit si au devenit greu deplasabili, altii au murit si s-a facut mai mult loc in casa, imi vine sa zic ca tare greu si tare bine am trait in inghesuiala familiei mari."
(I. Popescu, "Tanar si nelinistit", "Dilema veche", 91, oct. 2005)
Intre zidurile locuintei, bariera ferma intre viata privata si viata publica, familia isi petrece viata de zi cu zi. Acceptiunea acestui termen s-a modificat mult in ultimele decenii. Autorul textului reprodus mai sus s-a nascut intr-o casa (e drept, burgheza si oricum spatioasa) in care convietuiau in acel moment patru generatii: copii(el si verisorii sai), parintii(frati intre ei), bunicii(inca in plina putere) si o strabunica. Ulterior, situatia s-a schimbat. La jumatatea anilor ’50, casa a fost nationalizata si tinerii s-au risipit care incotro. A ajuns copil si adolescent intr-o alta locuinta, in care mai erau doar parintii(ulterior si o sora a mamei) si o bunica. La maturitate, cand s-a casatorit, a inchiriat o alta casa, unde a ramas cu sotia si copiii. La final, in anii tarzii a varstea a III-a, copiii au propria lor locuinta, iar parintii, de acum batrani, au ramas singuri.
Faramitarea familiei mari nu este numai expresia nevoii extinse de spatiu privat, ci si consecinta dezvoltarii unor factori de autoritate care au exercitat puterea in sanul cuplului din Antichitate si pana in prezent. Daca barbatul si-a pastrat pozitia de cap al familiei, femeia ramane sub aspect juridic inferioara pana in secolul emanciparii ei, nu e mai putin adevarat ca ea a ramas in tot acest timp ,,stapana caseiâ€. De fapt, daca sotului i se lasa locul principal in sfera deciziilor care au relevanta in viata publica, in domeniul vietii domestice, sotia are autoritate decisiva. In ce priveste copiii, pana in jumatatea secolului trecut, ei nu aveau niciun drept la viata privata.
Asta inseamna ca timpul liber le era organizat de parinti si ca relatiile cu prietenii si prietenele erau sever controlate; alegerea partenerului de viata, asemenea(cu deosebire atunci cand la mijloc erau mosteniri consistente), monotorizarea atenta a casatoriei intrand tot in sfera autoritatii parintilor.
Disolutia treptata a autoritatii parintesti in cursul secolului al XX-lea s-a datorat mai intai dezvoltarii constante a institutiilor scolare, generalizate de la 4 la 7 ani, apoi la 8, in fine la 10 si chiar la 12 ani de studii, si apoi activitatilor productive.Atributii care reveneau odinioara familiei s-au transferat pe lungi segmente de timp statului-paton al scolii, care acum stabileste atat regulile care permit viata in comun, dar si cele mai potrivite modalitatii de a convietui cu ceilalti. Pe de alta parte, deciziile care angajaza viitorul copilului nu se mai iau in familie. Scoala, sau mai bine zis rezultatele inregistrate la scoala, decide asupra orientarii sale profesionale, de regula cei mai buni fiind indemnati spre studii superioare, iar ceilalti, majoritatea, sunt supusi unei decizii impuse de sus si indreptati spre acele meserii unde societatea ii solicita.
Relatia statului cu familia nu se opreste aici. Prin atribuirea de indemnizatii se urmareste controlul si stimularea maternitatii, prin atribuirea de alocatii se asigura parcurgerea traseului scolar obligatoriu; organizatii care protejaza interesele copilului pot decide decaderea din drepturile parentale a unor personae care s-au facut vinovate de rele tratamente. Ce mai ramane in aceasta situatie familiei din perspectiva relatiei cu copiii? Sa-i hraneasca, sa-i imbrace, sa le asigure tot ce este necesar, totul sub controlul autoritatii publice, singura in masura sa stabileasca daca familia se achita corespunzator de aceste obligatii.
C. Tranzitia intre privat si public
Vorbind despre raspunderile ce-i revin, se cuvine sa precizam ca nici familia nu mai este astazi ce a fost odinioara. La inceputul secolului XX, oamenii se casatoreau pentru a se completa in lupta cu dificultatile vietii, profesiunea si situatia materiala avand un rol esential, si nu dragostea, care se considera a nu avea nicio legatura in succesul unui mariaj.
Anii de dupa 1950 au adus in acest domeniu transformari semnifi- cative. Socializarea educatiei, schimbarea mentalitatilor si reducerea constrangerilor cotidiene au anulat treptat statutul de institutie atribuit familiei de secolele anterioare. Nu mai este nevoie sa te casatoresti pentru a scapa de sub tutela parintilor sau pentru a intretine relatii regulate cu un partener de sex opus. In consecinta, creste numarul cuplurilor care coabiteaza fara a sinti nevoia sa se casatoreasca, dupa cum sporesc si familiile monoparentale(in care, de regula, femeia-mama creste singura un copil). In aceasta situatie, familia nu mai reprezinta cadrul vietii private, ci doar un spatiu in care mai multe persoane isi traiesc fiecare propria existenta, spatiu care poate fi oricand schimbat cu un altul, daca sub noul acoperis bunastarea personala are mai multe sanse de reusita.
Cum s-a remarcat, in cursul secolului XX s-au dezvoltat la nivelul vietii private si alte tendinte importante: mai intai, munca a parasit spatiul familiei si s-a dezvoltat in alte locuri dirijate de norme precis determinate, fara nicio legatura cu viata personala a celor ce lucreaza, apoi, in propria familie, fiecare individ castiga loc si timp pentru o existenta proprie, alta decat cea productiva.
Sporturile de tot felul, ca si alte jocuri cu caracter recreativ, se desfasoara sub semnul unei egalitati depline, stabilind de multe ori raporturi intre indivizi, altele fata de cele afirmate in sfera muncii sau a politicii. Spatiile atat de zgomotoase dedicate muzicii moderne, de la concertele cu mii de fani pana la discotecile supraaglomerate, sunt in egala masura locuri ale unei defulari colective, dar si ale unei fericite devalmasii in care ierarhiile se stabilesc in functie de preferinta pentru un anumit interpret sau de performanta pe ringul de dans. Actiune si reactiune: intr-o societate demo- cratica, efortul statului de a impune pretutindeni norme se izbeste de vointa individuala, care descopera mereu supape pentru a-si afirma libertatea si individualitatea.
La inceputul secolului XX, vocea opiniei publice razbatea in intimitatea vietii de familie prin intermediul presei, mai tarziu al radioului si al televiziunii.
Dupa 1989, mijloacele de comunicare au cunoscut si in Romania o diversificare exceptionala, potrivit libertatii de exprimare in fine castigate. Sute de ziare centrale si locale, de posturi radiofonice si de televizi- une ne fac oferte cat mai atragatoare. Incontestabil, ramanem inca legati de scaunul din fata televizorului, care, racordat la reteaua de cablu, ne permite sa mergem pe zeci de canale; informatia esentiala este insa pretutindeni aceeasi, dar atentia noastra este atrasa de calitatea comunicarii, adica de modul in care a fost prezentata. Spectatorul savureaza mai cu seama "transmisiunile in direct", care desfiinteaza practic relatia dintre viata private si viata publica.
D. Femeia, familia si societatea intr-un nou mileniu
Un caz din ziare
Intr-un sat romanesc,o eleva de clasa a VII a nascut o fetita , iar aceasta situatie risca sa arunce in aer linistea acelei minuscule comunitati din Oltenia.
Opinii:
Mama fetitei: "Pe mine ma acuza ca am nascut si mi-au scazut nota (la purtare). Pe o fata din clasa au iertat-o chiar daca a spart tabla, ca sip e un coleg al meu care are 150 de absente.
Directoare scolii : "Toata lumea s-a saturat. Se va face un consiliu si se va dezbate nota (la purtare!). E posibil sa i se dea 10, dare eu va spun ca inca mai sunt profesori care o vor exmatricula".
Preotul din sat: "Nu am propus exmatricularea ci, mutarea la alta scoala; ce mare scofala ca a pierdut doua puncte la purtare? (…)O privesc ca pe un copil si de aceea mi-e rusine sa vorbesc cu ea despre nastere."
Parerea medicului : "O femeie care naste inainte de 18 ani poate sa ajunga la depresie, anxietate si sa sufere de osteoporoza, insuficienta hepatica si afectiuni cardiovasculare. Este mai ales cazul fetelor care traiesc la sate."’
Parerea sociologului: "Comunitatea are niste forme foarte puternice si il indeparteaza aproape automat pe cei care le incalca. Solutia ar putea veni de la biserica, preot, care ar putea convinge omanenii sa o ajute pe tanara mama."
Parerea statiscianului: "20000 de copii au fost nascuti in 2005 de mame minore, cifra fiind de 4% mai mare decat in 2004."
(Dupa "Evenimentul Zilei")
Familie moderna in doi timpi
El si Ea, de regula, in jur de 30 de ani, cand se hotarasc sa faca pasul. Pana atunci au fost prea multe de facut: distractii, apartament, masina si foarte important pentru ziua de azi : cariera". Daca ar fi sa o intrebam pe Ea, poate ca, rosind usor jenata de propria-i slabiciune de moda veche, ne-ar fi marturisit ca n-ar fi zis <
Astfel apare inca un exemplu din ceea ce cartile de demult numeau <
(Dupa Ada Rosseti,El si Ea,versiune up-date in ,,Dilema vecheâ€,91 octombrie 2005)
E. O problema delicata-viloenta impotriva femeilor
"Problema violentei impotriva femeilor este conspiratia tacerii ,care face violenta invizibila , ceea ce nu inseamna ca ea nu exista .Faptul ca este atat de nevazuta se leaga de multe fenomene psihologice si sociologice.
De exemplu, in statiscile infractionale din SUA se estimeaza ca 2% din cazurile de abuz de minori in familie, 6% in afara familiei si intre 5 si 8 % din violuri sunt raportate politiei , spre deosebire de 63% din jafuri si 82% din furturile cu spargeri. Atitudinile politiei si tribunalului care blameaza victima constituie o parte din din cauzele nivelului scazut al raportarii. De asemenea, socializarea femeilor le determina sa se blameze uneori pe ele insele. Oare nu este vina lor ca au fost violate, daca au baut ceva, daca au purtat o fusta scurta sau daca au invitat un barbat acasa ?â€
(G.Kleiverda , Ce poate sa aduca fenimismul Romaniei?, in ,,Secolul 20â€,7-8-9/2996)
- Omul si destinul (10442 visits)
- Importanta principiilor morale in viata societatii (8883 visits)
- Comportamentul nostru in societate (6556 visits)
- Compozitia si definitia aerului (5535 visits)
- Copilaria, paradisul inocentei (3386 visits)
- Importanta lacurilor in Romania (3278 visits)
- Metacomunicarea şi paralimbajul (2946 visits)
- Ce sunt depresiunile intramontane (2612 visits)
- Despre NixServers.ro (2537 visits)
- Cum s-a format Delta Dunarii (2477 visits)
- Clima de campie din Romania (2411 visits)
- Limbajul timpului (2400 visits)
- Limbajul tacerii (2386 visits)
- Uscatorul de par (2342 visits)
- Tipuri de comportament ale indivizilor in societate (2089 visits)
- Pasiunea aristocratilor si a vedetelor pentru iahturi
- Cum ne pregatim de o drumetie
- Cum ne pregatim de o calatorie cu masina in vacanta
- Cum ne pregatim de o calatorie cu trenul in vacanta
- Cum ne pregatim de o calatorie cu avionul in vacanta
- Cum ne pregatim de o calatorie cu vaporul in vacanta
- Relatiile interumane in cadrul familiei
- Protectia familiei si a copilului
- Cum se organizeaza comunicarea
- Cine sunt interlocutorii mesajelor pe care la transmitem
- Comunicarea este esentiala convietuirii sociale
- Importanta calitatilor vocale ale vorbitorului in procesul de comunicare
- Comuniarea determina relatii interumane
Categorie: Diverse - ( Diverse - Archiva)
Data Adaugarii: 24 January '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :