Modul de alegere a argumentelor şi de susţinere a ideilor reprezintă una din căile de bază care asigură eficienţa comunicării în conducere. Susţinerea ideilor se face utilizând următoarele căi dc argumentare: exemplele, statisticile, mărturiile (declaraţiile), comparaţia, constrastul şi explicaţia.

Exemplele sunt situaţiile special alese, spre a reprezenta sau indica date faptice. Exemplele bune trebuie să fie potrivite, scurte şi să capteze atenţia. Uneori pot fi prezentate în grupuri de câte două sau trei pentru a realiza impactul necesar.
Statisticile, pot fi mijloace excelente de argumentare dacă sunt utilizate în mod adecvat. Acestea trebuie redactate simplu şi uşor de citit ori înţeles . O cale de a obţine aceasta, o constituie discutarea lor în termeni înţeleşi de auditoriu. De asemenea este de reţinut nevoia de "rotunjire" a statisticilor, ori de câte ori este posibil şi documentarea la surse pentru statisticile întocmite.
Statisticile sunt argumente greu de combătut şi foarte impresionabile pentru auditoriu.

Afirmând în faţa auditoriului că "... studiile recente arată că..." nu se comunică nimic util unor receptori de calitate, dar prezentând sursa exactă a statisticilor lucrurile se schimbă substanţial.

Mărturiile (declaraţiile), reprezintă un mijloc de susţinere a opiniilor utilizând comentarii ale unor autorităţi recunoscute. Aceste comentarii pot fi luate în formă directă, cu ghilimele sau parafrazate, dar forma directă cu ghilimele tinde să aibă mai mare greutate pentru ascultători sau cititori.
Comparaţia şi contrastul sunt elemente cu trăsături similare. Comparaţia se poate utiliza pentru evidenţierea similitudinilor dintre două obiecte sau situaţii, iar constrastul ca-să se accentueze diferenţele.

Explicaţia, poate fi utilizată în trei moduri:
-definirea, ce reprezintă o simplă explicaţie în termeni uzuali despre ceea ce se vorbeşte;
-analiza, care constă în divizarea subiectului abordat în părţi mai mici şi discutarea -acestora pe probleme ca: cine, ce, de ce, unde, când, cum;
-descrierea, este asemănătoare cu definirea, dar de obicei mai personală şi mai subiectivă.

Capacitatea de a convinge şi credibilitatea depind de calitatea materialului ajutător. Este necesar ca acesta să fie simplu, revelator şi accesibil. Subiectivismul constituie unul din elementele care pot denatura ori anula efectul comunicării manageriale, deteriorând până şi substratul relaţiei realizat prin acest proces. Subiectivismul este exprimat atât prin amprenta excesivă pusă de autor asupra propriei comunicări, prin raportarea întregului conţinut al acesteia la sine precum şi prin influenţa exercitată de către şefii ierarhici ai autorului comunicării asupra sa. La baza oricărui act de comunicare, trebuie aşezat îndeobşte principiile logicii. Prin logică, comunicarea capătă coerenţa necesară, claritatea şi conciziunea. Cu toată nevoia de logică a comunicării, există o serie de scăpări din acest punct de vedere, astfel: conluzia forţată, atracţia emoţională, analogia greşită, dilema vinovăţiei, generalizare pripită, întrebarea aluzivă (trunchiată), opinia neautorizată, compromisul slab, eroarea post-factum, eroarea tipărită şi realitatea trunchiată.

Analogia greşită, se bazează pe presupunerea că ceea ce este adevărat la o situaţie simplă, obişnuită este adevărat şi în cazul unei situaţii complexe, lucru cu totul şi cu totul neadevărat.

Dilema vinovăţiei, reprezintă situaţia după care nu există cale de mijloc. Totul evoluează între implicaţie şi nonimplicaţie, între aceste două limite putându-se găsi o gamă largă de opţiuni.
Generalizarea pripită, apare atunci când câteva exemple folosite ca argumente ori dovezi nu pot reprezenta generalul sau întregul.
întrebarea aluzivă, este practica de a devia într-o afirmaţie şi de a o considera ca pe un fapt. O altă formă de întrebare aluzivă, este aceea de a afirma ceva şi apoi să fie provocat cineva pentru a combate afirmaţia.

Opiniile neautorizate. Este o chestiune lipsită de logică, ca în procesul comunicării argumentarea să se bazeze pe opinia unei persoane neutorizate.

Compromisul slab. Unele din problemele solicitate de comunicare pot fi rezolvate în mod satisfăcător, dar trebuie să fie evitată soluţia generalizării compromisului. Uneori, compromisul este mai mult decât indezirabil.

Eroarea post-factum se bazează pe presupunerea că unui eveniment îi succede altul, ultimul fiind determinat în mod necesar de primul. Se pierde însă din vedere, multitudinea de factori care influenţează existenţa celui de-al doilea eveniment care nu în mod necesar este determinat de primul.

Eroarea tipărită. Se poate întâmpla ca discursurile slabe, odată tipărite să se poată ridica la nivelul unor analize logice. Este necesar ca să se analizeze cu aceaşi atenţie atât cuvântul scris cât şi cel vorbit.

Realitatea trunchiată, este manifestată prin tendinţa de a renunţa la luare în considerare a anumitor fapte sau de a manipula existenţa acestora, astfel ca realitatea să apară unilaterală.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---