Repere analitice

SPECIA LITERARÄ‚:

• pastel, termen introdus în câmpul literaturii de însuşi Vasile Alecsandri, ca titlu al ciclului său, şi utilizat numai în cadrul literaturii române; desemnează o specie descriptivă a genului liric în care, conturând un tablou din natură, autorul exprimă cu discreţie o stare afectivă; preluat din artele plastice (fr. pastel sau it. pastello exprimă un procedeu de pictură bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi), termenul trimite la curentele literare ale vremii: prin descrierea naturii recunoaştem orientarea naturistă a poeţilor romantici, iar prin viziunea picturală, uneori statică, mai puternic marcată în aşa-numitele pasteluri chineze, sugest ii ale parnasianismului care se înfiripa cam în acelaşi timp în Franţa;
• „Pastelurile" constituie opera literară cea mai durabilă a bardului de la Mirceşti şi, în acelaşi timp, treapta cea mai înaltă la care a ajuns poezia românească până la apariţia lui Mihai Eminescu;
• ca poet al iernii, Vasile Alecsandri a rămas neîntrecut în literatura română; în „Iarna", tabloul acestui anotimp, ca al oricărei geneze, dobândeşte grandoare.

FIGURI DE STIL Åžl IMAGINI POETICE:

• predomină imagini vizuale, plastice, culorile pure, Alecsandri având marea artă de a realiza un tablou într-o singură culoare, albul imaculat şi strălucitor;
• spaţiul vast al înălţimilor: „cumplita iarnă", epitet şi inversiune; „cerne", personificare; „lungi troiene călătoare", metaforă; „ca un roi de fluturi albi", comparaţie, „ai ţării umeri dalb?', metaforă şi epitet;
• durata căderii de zăpadă: repetiţie (verbul „ninge", asociat cu adverbe de timp): „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!";
• planul terestru: „zale argintie", metaforă şi epitet; „se Îmbracă", personificare; „mândra ţară", epitet şi inversiune;
• imaginea soarelui: „rotund şi palid", epitet multiplu; „Ca un vis de tinereţe pintre anii trecători", comparaţie;
• întinderea imensă de ninsoare: „Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,/ Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare", enumeraţie şi comparaţie; „(î)ntinderea pustie, fără urme, fără drum", enumeraţie;
• întregul cadru terestru în lumina soarelui, redat prin metaforă: „oceanul de ninsoare".

Eseu

Vasile Alecsandri a cântat, în „Pasteluri", toate anotimpurile, am putea spune toate lunile anului. în unele poezii a fost depăşit, de alţii, în primul rând de Eminescu, însă ca poet al iernii a rămas neîntrecut. În poezia „Iarna", tabloul acestui anotimp, ca al oricărei geneze, dobândeşte grandoare. Alecsandri creează un cadru dominat de masive căderi de zăpadă: „Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;/ Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,/ Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.".
Predomină aici, ca în orice alt pastel, imagini vizuale, plastice, culorile pure. Alecsandri are marea artă de a realiza un tablou într-o singură culoare, albul imaculat şi strălucitor. Din spaţiul vast al înălţimilor, poetul delimitează forme dinamice, mai întâi imaginea norilor, redată prin metaforă, „lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă", apoi dansul graţios al fulgilor de nea. Spaţiul dintre cer şi pământ este surprins în mişcare armonică, reliefată vizual de verbele „zbor" şi „plutesc" şi de comparaţia „ca un roi de fluturi albi". Imaginea zborului fulgilor de nea creează, în întregul peisaj, o atmosferă sărbătorească, de basm, de poveste de iarnă, plină de surprize şi de încântare.

Strofa a doua fixează durata căderii de zăpadă, părând nesfârşită, imagine realizată prin repetiţia verbului „ninge", asociat cu adverbe de timp: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!". Din înalt, privirea coboară către întinderea terestră: „Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară". Până în acest moment, poetul prezentase văzduhul ameninţător, norii fumegoşi şi jocul diafan al fulgilor de nea. Acum, în poezie se conturează şi spaţiul terestru, mai mult închipuit decât cuprins cu privirea, transformat cu totul de strălucirea mantiei de zăpadă. Ţara întreagă este personificată, are „umeri dalbi" (metaforă + epitet), este mândră, frumoasă şi strălucitoare, aproape umanizată, se îmbracă sărbătoreşte „cu o zale argintie" (metaforă + epitet).

Frumuseţea peisajului terestru animă în asemenea măsură simţirea lirică, încât imagini ale văzduhului mai intervin pe parcursul poeziei doar întâmplător şi numai în măsura în care apariţia soarelui, de exemplu, sporeşte strălucirea întinderii nesfârşite de zăpadă. în timpul ninsorii, „Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori/ Ca un vis de tinereţe pintre anii trecători.". Imaginea lui conferă poeziei o notă de melancolie, poetul creând, prin comparaţie, o paralelă între mişcarea soarelui şi trecerea anilor, a anotimpurilor.

Sentimentul de tristeţe vagă sporeşte însă plăcerea contemplării tabloului de iarnă, dându-i, în strofa a treia, noi frumuseţi: „Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,/ Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,/ Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,/ Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.". Întinderea terestră este surprinsă în aceste versuri în ansamblu, inundată de albul imaculat, simbol al purităţii şi semn parcă al unui început de lume. Priveliştea se constituie printr-o mişcare oculară înceată, cu popas pe fiecare element al naturii, cu priviri largi, de jur împrejur, de aproape către departe, sugestii create de versul „Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare", care, prin sensul neutru al pronumelui nehotărât „tot" şi prin înţelesul din ce în ce mai nedeterminat al celorlalte cuvinte, nu precizează forme şi nu limitează spaţiul.

Sunt posibile astfel, în acest spaţiu gol, ca în deşert, apariţii fantomatice, topite în zarea incertă a depărtărilor, acelea ale plopilor, comparaţi cu fantasme albe, şi ale satelor, „perdute sub clăbuci albii de fum". Privirea se fixează şi asupra altor caracteristici ale tabloului: pustietatea câmpurilor şi încremenirea totală a naturii în timpul iernii. Deşi iniţial poetul percepe, cu multiple implicaţii lirice, căderea nesfârşită a fulgilor de nea, nota dominantă a peisajului este nemişcarea. Tabloul iernii este static, alcătuit din imagini vizuale ce. se derulează lent, create de o privire parcă visătoare, contemplativă, melancolică. Poetul goleşte intenţionat spaţiul de sunete şi de mişcare, prin predominanţa albului şi, mai ales, prin simplificarea gradată a formelor, o privire cuprinzătoare înfăţişând către final pământul ca o „întindere pustie, fără urme, fără drum".

După această minuţioasă stilizare a cadrului în linii aproape imateriale şi diafane, este firesc şi uşor ca poetul să figureze, prin metaforă, vastele forme spaţiale ca un imens „ocean de ninsoare", al cărui cuprins sporeşte sub strălucirea intensă a luminii solare: „Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare/ Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.". Lungirea măsurii versului cu o silabă (o-ce-a-nul) contribuie la realizarea aceleiaşi impresii de imensitate şi de solemnitate a întregului cadru, Încetarea ninsorii, fuga norilor de pe cer şi apariţia soarelui semnifică, în acelaşi timp, reapariţia vieţii şi a mişcării în acest tablou static, aparent pustiu, semn că totul se află în necontenită mişcare şi că în subteranele neştiute ale iernii se pregăteşte erupţia de mai târziu a sevelor bogate ale primăverii. Apariţia din final a omului se asociază cu o adevărată explozie sonoră, de bucurie şi de triumf al vieţii ce se va instaura treptat: „Iată-o sanie uşoară care trece peste văi.../ În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.".

Concentrând toate efectele sonore în ultimul vers al pastelului, în voioasele „clinchete de zurgălăi", singura imagine auditivă a textului, Vasile Alecsandri risipeşte încordarea, făcând loc calmului şi bunei dispoziţii, sentimentelor de optimism şi de încredere în puterea naturii de a renaşte, mai proaspătă şi mai frumoasă.

---

Tag-uri: pastel, literatura

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---