Vasile Voiculescu este un împătimit de poezie, de orice fel de poezie. Primul volum, Poezii (1916), stă sub semnnul tradiţiei sămănătoriste; aici întâlnim ecouri din Vlahuţă, Coşbuc, Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif, Panait Cerna, dar şi de la Macedonski.

După modelul lui V. Alecsandri şi G. Coşbuc, în Din Ţara Zimbrului (1918) cântă fapte eroice ale luptătorilor pentru întregirea neamului, ostaşi din primul război mondial. Volumul Pârgă (1921) aduce, pe lângă elemente de pastel, şi ceva din tradiţionalismul lui Voiculescu, întâlnit, sporadic, şi în volumele anterioare poezia religioasă, miturile biblice - desăvârşită (trecând peste ro mantism şi semănatorism spr e forma modernă a gândirismului) în volumul Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Urcuş (1937), înzestrări (1939).

Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, publicat postum de Perpessicius (1964), aduce o surpriză, fiind considerat drept o capodoperă a liricii erotice. "Menţiunea din titlul acestei Cântări a cântărilor sui generis «în traducere imaginară» conţine un mare tâlc.

Cel de-al doilea Dumnezeu căruia poetul i se prosternă (de fapt cât îl priveşte, unul şi acelaşi) este Poezia, confundată, identificată cu Iubirea, iubirea ridicându-se din păcat, din căderea carnală cea mai de jos, şi ţintind spre purităţile absolute, care sunt totuna cu Dumnezeu".

---

Tag-uri: vasile voiculescu, poezie, poet

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 25 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---