Personalitate de seama a literaturii romane din secolul al XIX-lea, Vasile Alecsandri a inaugurat o noua specie literară – pastelul. Termenul de pastel vine din artele plastice, unde defineşte un procedeu de pictura bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi.

Pastelul este o creaţie lirica culta in versuri in care poetul descrie un tablou din natura, o privelişte, un fenomen al naturii fata de care îşi exprima si propriile sentimente prin intermediul imaginilor artistice realizate cu ajutorul unor figuri de stil.

Intre pastelurile lui V. Alecsandri închinate anotimpului alb se include si "Mezul iernei". Cuvântul "mez" din titlu are semnificaÅ£ia de "mijloc", deci sugerează ca iarna a atins apogeul in desfăşurarea ei . Compozi� �£ional ,poezia are patru catrene care pun in evidenta simetric doua planuri :prima si ultima strofa aparÅ£in planului real, strofele a doua si a treia, planului ireal.

Aceasta poezie este un pastel deoarece, in primul rand, poetul apelează la descriere pentru a înfăţişa aspectele din natura. Astfel el îmbrăţişează imaginea unei nopţi de iarna, cu un ger cumplit, care transforma complet natura.
In prima strofa apare imaginea unui peisaj de iarna geroasa când "stelele par îngheţate“, "cerul pare oţelit", deci gerul cuprinde si astrele si cerul ,stejarii trosnesc in păduri ,iar zăpada scârţâie sub picioare .Elementele cosmice si pământeşti par nemişcate ,iar privirea este proiectata de jos in sus.

Trăsăturile peisajului ,ca in orice pastel ,sunt înfăţişate prin imagini artistice .Predominante sunt cele vizuale realizate prin figuri de stil :epitete "zăpada cristalina" , " stele îngheţate ", "cer oţelit ",”ger amar ,cumplit ". Epitetele "amar "," cumplit" sugerează senzaţia de frig, de spaima a eului liric in fata iernii. Verbele "trosnesc ","scârţâie "sugerează zgomotul ce răzbate in liniştea naturii.

Albul, culoarea dominantă a tabloului este sugerata prin epitetul "cristalina ".
In strofele a doua si a treia ,natura capătă imaginea unui templu: fumurile albe sunt coloanele, pe care se sprijină balta cerului, iar luna " îşi aprinde farul tainic de lumina ". In acest " templu " ard "mii de stele argintii", munţii devin altare ,iar codrii "organe sonore".

Imaginile vizuale si auditive se realizează prin epitetele :"farul tainic "," stelele argintii"," veşnice făclii", comparaţia "fumuri albe ca înaltele coloane ", personificări" luna îşi aprinde farul"," Crivatul pătrunde ,scoţând note".
Sentimentele eului liric sunt de uimire si admiraţie exprimate prin interjecţie ,vocativ si propoziţie exclamativa: O !Tablou măreţ ,fantastic!"

In strofa a patra este reluata imaginea naturii încremenite, impresia de nemişcare fiind realizata prin enumeraţii si repetiţii:" fara viaţă ,fara glas "," niciun zbor"," niciun pas". In final peisajul este dinamizat de un element de mişcare, care creează senzaţia de spaima: o fantasma se arată ..../E un lup ce se alunga după prada-i spăimântată".

Senzaţia de frig, de stingere a vieţii, sentimentele de uimire si încântare trăite de poet sunt exprimate direct prin: propoziţii exclamative (In păduri trosnesc stejarii" O ! Tablou măreţ , fantastic "si interogative " Dar ce vad ?..."

Versurile sunt lungi de 15-16 silabe.ritmul trohaic si rima împerecheată.
"Mezul iernei" este un pastel deoarece autorul descrie aspecte din natura care compun un peisaj de iarna, exprimându-şi si sentimentele fata de acesta. Totodată sunt realizate imagini artistice.

---

Tag-uri: vasile alecsandri, mezul iernei, pastel

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 October '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---