Vasile Alecsandri este unul dintre marii scriitori ai literaturii romane din secolul al XIX-lea. A scris poezie, proza, teatru si a cules creatii populare romanesti. A fost profund preocupat de toate evenimentele culturale si politice ale epocii sale, care au devenit surse de inspiratie pentru poet.

Cea mai importanta dimensiune a operei sale este poezia, Alecsandri fiind cunoscut ca un parinte al pastelului , izvorat din iubirea si admiratia sa fata de natura.

Pastelul este o creatie lirica, in care este evocat un tablou de natura fata de care eul liric isi exprima sentimentele in mod direct, apeland la descriere.

in aceasta definitie se incadreaza poezia "Iarna" a lui Alecsandri. Aceasta este un pastel, deoarece, prin intermediul versurilor, autorul isi exprima in mod direct sen timentele, incantarea in fata cadrului natural surprins in anotimpul precizat in titlu.

Din punct de vedere structural, poezia contine patru catrene, prin care sunt descrise doua tablouri, inegale ca intindere.

Primul tablou infatiseaza iarna in plan cosmic: "din vazduh", "fulgii zbor, plutesc in aer", "Soarele rotund si palid se prevede printre nori."

Celalalt tablou prezinta iarna in plan terestru: "Tot e alb pe camp, pe dealuri", "Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum". Asistam la modul in care, coborand din inalturi, iarna s-a instalat peste tot ce misca.
in prima strofa, spatiul nu poate fi delimitat cu precizie, elementele cosmice imbinandu-se cu cele terestre. Ele sunt redate in special prin imagini vizuale cum ar fi: "iarna cerne norii de zapada", "fulgii zbor, plutesc in aer". Aceste imagini sunt realizate prin intremediul unor figuri de stil: epitete – "lungi troiene", "cumplita iarna", " fluturi albi"; personificari – iarna cerne"; comparatii – "ca un roi de fluturi albi".

Primul vers al strofei a doua modifica perspectiva din care este prezentat anotimpul iarna. Repetitia "ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara" sugereaza faptul ca iarna si-a intrat deplin in drepturi; ca pare fara limite, speranta naturii de a reveni la viata fiind abolita. Poetul compara soarele, astrul care sugereaza viata si caldura, cu "un vis de tinerete printre anii trecatori", ceea ce accentueaza cele spuse mai sus. Desi dorit, el nu reuseste sa invinga suprematia iernii.

Elementele din primele doua strofe plaseaza descrierea intr-un plan al inaltului. incepand cu strofa a treia tabloul iernii se intregeste, schitandu-se planul terestru.

Daca in strofa a treia peisajul este static: "si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum" – in ultima strofa apar primele semne de viata: "Iat-o sanie usoara care trece peste vai… / in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai"; aceasta din urma constituind si o senzatie auditiva.

O caracteristica importanta a pastelului este prezenta in text a epitetelor cromatice: "fluturi albi", "umeri dalbi", " zale argintie", "fantasme albe". Observam ca albul specific iernii, domina tabloul. El este sugerat nu doar de epitetele cromatice, ci si de repetara vocalei "a" in toate strofele poeziei.

Cu o deosebita maiestrie, Alecsandri personifica aici fenomenele naturii, le confera o imagine nemaipomenita. Ninsoarea, cea care, in primele trei strofe, imparateste peste natura isi pierde, in ultima strofa forta, iar obtimismul si bucuria si iau locul.

Din punct de vedere al versificatiei, poezia are o rima imperecheata, un ritm trohaic si o masura de 15-16 silabe pe vers. Descrierea tabloului este extraordinar realizata, parca de mana unui pictor profesionist.

Sensibilitatea cu care Alecsandri a realizat acest pastel il determina pe cititor sa se transpuna intr-o lume mirifica, plina de farmec, dar si de miraculos.

---

Tag-uri: vasile alecsandri, poezie, demonstratie, literatura

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 21 December '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---