Tehnologia de fabricaţie a pieselor din metale dure (plăcuţe pentru scule aşchietoare, filiere de sarmă, bucşe etc.) necesită cateva faze difltind anume : producerea materiei prime sub formă pulbere (carbura sau nitrura de wolfram, titan, niobiu etc.) ; obţinerea prin presare a piesei ; preisintetizarea ; prelucrarea mecanică ; sinterizarea.

Ca utilaje mai importante, folosite în cadrul acestei tehnologii, se evidenţiază în primul rand presele hidraulice cu ajutorul cărora pulberea metalica presată în matriţe speciale pentru a se obţine fi şi dimensiunile corespunzătoare piesei fabricate.

In prezent se aplică presarea izostatică la calc procedeu nou care permite obţinerea unor piese i pacte. în acest caz, pulb erea din metal dur este introdusă într-o formă flexibilă şi apoi într-o camera de presiune pană la circa 10 000 daN/mm2. Se obtine o presare uniformă pe întreaga suprafaţă a piesei şi ca fluid de presare se foloseşte un gaz sau, cand presarea se face la rece, apă, ulei, glicerina etc.

Pentru exemplificare se va arăta pe scurt procesul tehnologic de fabricare a pieselor din aliaje de tip widia. în prima fază se urmăreşte obţinerea carburii de wolfram în care scop pulberea de wolfram se amestecă cu 5-10% negru de fum iar amestecul este încălzit electric în cuptoare tubulare la o temperatură de 1 400-1 600°C. Carbura de wolfram astfel obţinută conţine circa 6,0%C. Aceasta, împreună cu cantitatea necesară de cobalt, se macină în mori cu bile şi se presează sub formă de piese (plăcuţe pentru scule aşchietoare) care se supun sinterizării. La început se face o presinterizare (sinterizare preliminară) la 900-1150°C în atmosferă de hidrogen. După răcire, materialul se ajustează prin prelucrare pentru a fi adus la cotele finale şi apoi este supus sinterizării la 1400°C. Durata de sinteri-zare se alege în funcţie de grosimea piesei şi de mărimea grăunţilor care trebuie obţinuţi. O durată mare de sinterizare duce la obţinerea unui material cu grăunţi mari.

Un alt aliaj dur, folosit la confecţionarea plăcuţelor pentru scule aşchietoare, la fabricarea sapelor de foraj etc, este cunoscut sub denumirea de Pobedit. Acesta conţine 5-60% TiC ; 5-13% Co şi restul WC. Aliajul cu 34%. WC, 60% TiC şi 6% Co are greutatea specifică de 6,5 kg/dm3, rezistenţa de rupere la tracţiune de 70-80 daN/mm2 şi duritatea Wickers de 1 800 daN/mm2.

Dintre cele mai noi metale dure, obţinute pană în prezent, se poate cita şi nitrura cubică de bor, sau Borazon. A fost obţinută pentru prima dată în 1957 de V. M. Goldschmit în S.U.A. prin transformarea nitrurii de bor obişnuite, la o temperatură de 1700°C şi la o presiune de circa 70 kN/cm2.
Se fabrică sub formă de cristale mărunte înglobate intr-o masă de liant, pentru a forma diverse corpuri compacte (pietre abrazive) folosite la rectificarea pieselor din oţel (discuri abrazive) sau la operaţii de honuire.

Şi la noi în ţară utilizarea aliajelor dure ia amploare din ce în ce mai mult extinzandu-se în tot mai multe domenii ale construcţiei de maşini. Ca urmare, consumul de aliaje dure este în creştere, depăşind în prezent 100 t/an.

---

Tag-uri: metal, aliaj, fier, otel

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---