Într-o zi, Ioana vine acasă cu un cercel în nas. Părinţii stupefiaţi, o întreabă de ce nu le-a cerut permisiunea. Ea le răspunde plină de ironie: „pentru că nu mi-aţi zis niciodată că nu aş avea voie”; „Dar trebuia să ne întrebi!”; „De ce? ştiam oricum că mă veţi refuza.” O asemenea atitudine este tipică pentru un adolescent. Conversaţii lipsite de afecţiune, replici dure şi pline de superficialitate.

Părinţii se simt deznădăjduiţi în faţa acestei perioade din viaţa copiilor lor. Ca să îşi uşureze situaţia, părinţii trebuie să fie răbdători şi să încerce să privească dincolo de reacţiile şi de comportam entul adolescentului. Iar, odata ce înţeleg ce se întâmplă, aceştia trebuie să îşi folosească toate resursele intelectuale pentru a le explica cu calm de ce au greşit respectivii, şi cum trebuiau să procedeze.

Tinerii ce trec prin această complicată perioadă, au nevoie de tot mai multe argumente atunci când li se cere să facă un lucru. Încep să aibă complexe cu privire la aspectul lor, să se considere mai autoritari şi mai neîndreptăţiţi, să ascundă lucruri de părinţii lor, să nu accepte afecţiune din partea acestora, etc.

Tot ceea ce pot face părinţii, este să îi privească cum se schimbă şi călătoresc lungul drum înspre maturizare. Însă, pe măsură ce privesc şi îi studiază, părinţii îi vor şi înţelege, iar dacă îi vor înţelege, vor şti cum să procedeze.

Fiecare adolescent este diferit, şi contează mult mediul în care a crescut, relaţiile pe care le-a avut cu părinţii săi, prietenii pe care îi are, şi multe alte aspecte sunt importante pentru a putea găsi un „tratament” potrivit pentru el.
Există totuşi, nişte lucruri care sunt de folos în relaţiile cu orice adolescent. În primul rând, acestora trebuie să li se acorde dreptul de a-şi exprima sentimentele, înainte de a fi corectaţi sau sfătuiţi. În al doilea rând, părinţii trebuie să accepte că cei care le-au fost mici copii, au început să crească şi se transformă în nişte oameni maturi, cu drepturi şi obligaţii. În al treilea rând, adolescenţii au nevoie de libertate. Însă libertatea nu trebuie să fie nelimitată, deoarece consecinţele unei asemenea libertăţi, pot fi grave.

Trebuie ca fiecare părinte în parte să decidă ce lucru dăunător foloseşte copilul lor în mod excesiv, iar accesul la acel lucru sa fie limitat, şi regula trebuie impusa cu fermitate şi hotărâre. Chiar şi restul lucrurilor la care tinerii au acces în mod liber, şi acelea trebuie să fie urmărite „de pe marginea terenului” pentru a li se descoperi efectele secundare. Gândiţi-vă de exemplu în ce domenii copilul dumneavoastră este o persoană responsabilă, iar în acele domenii acordaţi-le libertate deplină (dar acea deplinătate sa fie totuşi supravegheată de pe „margine”).

Dar cel mai important lucru în relaţia cu copilul dumneavoastră, ste să nu aveţi aşteptări prea înalte de la el. Să îl lăsaţi să fie el însuşi şi să nu uitaţi că dumneavoastră sunteţi modelul lui în viaţă, chiar dacă nu îi impuneţi un mod de trai asemănător cu al vostru.
Articol scris de Lavinia CavaÅŸi, pentru FamousWhy.ro
_{Sursa imaginii: freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: parinti, educatie, adolescenti, maturizare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 04 September '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---