FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,526
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Nuvela Psihologica - Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Tag-uri Populare


literatura   poezie   roman   poet   scriitor   proza   nuvela   poem   comedie   comentariu   opera literara   drama   basm   teatru   romantism   roman realist   curent literar   gramatica   personaje   istorie   comunicare   prozator   filozofie   caracterizare   opera   balada   genul epic   genul epic in proza   procedeu stilistic   roman subiectiv   naratiune   autor   dramaturg   pastel   povestire   genul dramatic  

All Tags

Famous Forum

 

Nuvela Psihologica - Moara cu Noroc de Ioan Slavici

 Q:   Intreaba despre Nuvela Psihologica - Moara cu Noroc de Ioan Slavici       
Nuvela Psihologica - Moara cu Noroc de Ioan Slavici Încadrarea într-un(o) curent/ perioadă/ epocă literar(ă)

Numele lui Ioan Slavici (reprezentant al epocii marilor clasici) este legat, în general, de nuvelele sale (deşi romanul Mar a creează scene de o mare intensitate şi zugrăveşte caractere memorabile), pentru că opere precum Popa Tanda, Moara cu noroc, Budulea taichii etc. rămân până astăzi exemplare pentru specia lor.
La Slavici se îmbină moralismul clasicismului cu viziunea obiectivă şi sobră a realismului. Tematica scrierilor sale este viaţa satului şi a târgului transilvănean de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Moara cu noroc apare în volumul Novele din popor (1881) alături de alte nuvele - Pădureanca, Popa Tanda, Gura satului, Budulea taichii, La crucea din sat ş.a.
Titlu. Temă. Elemente d e structură şi compoziţie.

Titlul indică locul unde se desfăşoară acţiunea, sugerând pentru început posibilitatea pe care o întrevede Ghiţă de a avea o viaţă îndestulată alături de familia sa.
Tema dezumanizării din cauza patimii pentru bani îşi subordonează motive precum obsesia, frica, erosul. Modalitatea de investigarea a stărilor interioare sunt: monologul interior, introspecţia, analiza psihologică, stilul indirect liber.
Nuvela are şaptesprezece capitole, fiind încadrată de un prolog şi un epilog, acesta din urmă având rolul unei concluzii.

Trăsături specifice

Moara cu noroc este o nuvelă de analiză psihologică ce urmăreşte destinul familiei lui Ghiţă şi transformările pe care le suportă eroul sub influenţă nefastă a dorinţei de înavuţire rapidă. Nuvela începe şi se încheie cu replica soacrei - un fel de voce moralizatoare (asemenea corului din tragediile antice), în spatele căreia se poate ghici intenţia lui Slavici de a critica aceste probleme - care spune că se cuvine ca „omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit."
Deşi de dimensiuni mai mari decât ale unei nuvele obişnuite, opera lui Slavici se înscrie în această categorie pentru că urmăreşte un singur fir epic - destinul lui Ghiţă şi al familiei sale, punând accent pe caracterizarea personajelor şi prezentând întâmplări verosimile. Nuvela psihologică analizează stările sufleteşti ale personajelor, dezvăluind impactul pe care realitatea socială îl are asupra trăirilor interioare ale acestora.

Literatura română. Proza

Nararea se realizează la persoana a III-a, cu un narator omniscient şi obiectiv în tradiţie realistă. Uneori, în spatele replicilor personajelor se simte înalta ţinută morală a scriitorului care intervine, de altfel, şi în destinele personajelor sale (continuându-l pe N. Filimon).

Slavici depăşeşte sfera observaţiei sociale specifice realismului printr-o încercare de analiză psihologică (trăsătură inedită pentru perioada respectivă), anticipând astfel proza psihologică (analitică) a lui Rebreanu şi a modernismului. Din acest punct de vedere, s-a vorbit adesea de trei niveluri tematice: nuvela prezintă în primul rând o dezbatere morală (ideea destinului, sugerată de replicile bătrânei soacre de la început şi final se supraordonează acestei teme), în al doilea rând vorbeşte despre dezumanizarea pe care o induce patima banilor şi în al treilea rând este urmărită acţiunea eroilor sub presiunea raportului de forţă, a „voinţei de putere" pe care o manifestă fiecare personaj, cu precădere Lică Sămădăul (cf. Magdalena Popescu, Slavici, Buc, Ed. Cartea Românească, 1977, p. 171).

Caracterizarea personajelor

Excelent portretist, Slavici prezintă personaje de o mare complexitate, torturate de propriile patimi şi vini, personaje pe care le pune în cele mai diverse situaţii, ca pretext pentru sondarea meandrelor conştiinţei umane.
Dacă la început Ghiţa era un cizmar modest, harnic, dar cinstit care îşi iubeşte şi îşi respectă familia, o dată cu stabilirea la hanul luat în arendă se transformă în cârciumarul avid de avere, iar nuvela urmăreşte drumul sinuos al acestei modificări. Decizia de a se muta la Moara cu noroc este îndreptăţită, Ghiţă dorind - cum era şi firesc - o viaţă mai bună pentru familia sa. El se lasă atras de mirajul câştigului rapid şi acceptă întovărăşirea cu Lică Sămădăui în ideea renunţării la acesta după ce şi-ar fi împlinit visul.

Personajele sunt portretizate direct şi mai ales indirect, prin acţiunile lor. Un element avant la lettre de modernism identificăm în portretizarea lui Lică din perspectivă multiplă: la prima vedere, soacra îl consideră „un om prea cumsecade" (dezminţind astfel experienţa vârstei), în timp ce Ana îl vede „oarecum fioros la faţă". Portretul fizic îl înfăţişează drept un om „ca de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv, şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc" Statutul său social este subliniat de portul ales: „cămaşă subţire şi albă cu floricele, pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin". Lică este personajul cel mai bine conturat din nuvelă. El este desprins din galeria eroilor romantici, iar caracterul lui rezultă dintr-un amestec de tandreţe şi demonism, virilitate şi eleganţă. Trăsătura dominantă este, aşa cum remarca Magdalena Popescu, „voinţa de putere" care îl face să sfideze legile morale umane sau divine. El acţionează ca o forţă a destinului asupra celorlalte personaje pe care le subjugă prin capacitatea de a le descoperi slăbiciunile. Pentru Ghiţă, el reprezintă tentaţia îmbogăţirii rapide, ispita demonică pe care nu o poate evita.

Apariţia lui Lică Sămădăul în viaţa sa aduce cu sine prăbuşirea întregului sistem de valori în care credea. Ghiţă înţelege că cel care stabileşte legea în zonă este Sămădăul şi ezitarea iniţială de a colabora cu acesta este rapid înfrântă de perspectiva unei bunăstări financiare facil obţinute. La început refuză plata oferită de Lică, ba chiar îşi cumpără două pistoale, aduce doi câini şi angajează încă o slugă - pe Marţi, un ungur „înalt ca un brad", însă planurile îi sunt dejucate de Lică, cel care ştie să îmblânzească animalele. Prin şantaj, îl obligă pe Ghiţă să păstreze tăcerea asupra faptelor necurate. Ghiţă este prins între ciocan şi nicdvală: pe de o parte trebuie să aibă grijă de soţie şi de copii şi, pe de altă parte, nu e dispus să-şi piardă banii. Personajul lui Ghiţă este complex, trăirile sale interioare îi distrug liniştea sufletească şi relaţiile cu familia: mustrările provocate de afacerile necinstite alternează cu momente de vinovăţie şi, apoi, cu o zvâcnire de demnitate. Dar el nu mai are forţa necesară de a se opune Sămădăului. Treptat, se îndepărtează de Ana, care simte răceala soţului şi care, la rândul ei, se va dispensa de bărbatul şovăielnic, abandonându-se patimii pentru demonicul Lică. Şi ea trăieşte o fascinaţie a virilităţii, a impulsului primitiv ce o aruncă în braţele Sămădăului. Ana este prezentată printr-un portret direct: „tânără şi frumoasă, (...) era fragedă şi subţirică, (...) sprintenă şi mlădioasă". Femeie aşezata la casa ei, Ana cea „înţeleaptă" nu înţelege frământările soţului şi, după câteva încercări de a-l susţine (fără a-i cunoaşte cauza neliniştii), se lasă acaparată de Lică, pentru că în sufletul ei s-a aprins dispreţul pentru Ghiţă. Prin prezentarea Anei, Slavici se dovedeşte un bun cunoscător al psihologiei feminine.
Dacă Lică este un personaj romantic (prin forţă caracterului său), Ghiţă se înscrie în categoria tipurilor realiste, reprezentând arivistul.

Stil. Limbaj.

Sărac din punct de vedere stilistic, limbajul lui Slavici este sobru, concis, exact, pentru că scriitorul este mai interesat de ceea ce spune, de materialul epic, decât de felul în care spune. Cu puţine ardelenisme, limba sa este una curată, clară, rod al puternicei înrâuriri pe care Eminescu a avut-o asupra sa. Împrietenindu-se la Viena, Eminescu îl va îndemna pe Slavici să scrie, susţinându-l, corectându-i mai ales exprimarea artistică şi facilitându-i apropierea de Junimea şi Convorbiri literare al căror colaborator permanent va deveni.

Dincolo de stilul sobru, spiritul său realist se vădeşte şi în portretizarea obiectivă a personajelor sale (nu luăm în calcul sfârşitul tragic al lor, unde intervine moralitatea autorului), cu precădere în cazul lui Lică.


Tag-uri: nuvela psihologica



Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 18 November '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :