Statistics:
Visits: 872 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Doctorul ucigas George Henry Lamson: investigarea crimelor
Q: | Intreaba despre Doctorul ucigas George Henry Lamson: investigarea crimelor |
La 4 decembrie, inspectorul Fuller examina camera defunctului şi luă cu sine resturile de prăjituri, sherry-ul şi zahărul. Inspectorul Butcher de la Scotland Yard, care primise sarcina să-l aducă pe Lamson, nu putu să constate decat că acesta plecase cu adevărat în Franţa. In aceeaşi zi un farmacist, care citise în ziar circumstanţele morţii lui Percy, se prezentă la poliţie. Fiind preparator la farmacia „Allen and Harbury" situată pe Lombard Street, şi-a adus aminte că a vandut, pe data de 24 noiembrie, 2 g de atropină lui Lamson, care, pentru a putea obţine acest toxic, s-a legitimat. Preparatorul a verificat că Lamson figura în anuarul medicilor practicieni.
Subintendentul şef Williamson, informat de această circumstanţă, trimise imediat, pe sergentul Moser la Paris, pentru a aresta pe fugar. însă, mai înainte ca Moser să fi ajuns la Paris, Lamson, reîntors la Londra, îşi făcu apariţia - spre stupefacţia lui Butcher - în birourile Scotland Yard-ului. Doctorul declară că, indignat de insinuările presei, el s-a reîntors în Anglia spre a-şi dovedi nevinovăţia. Aflat în mod vizibil sub efectul morfinei, el părea foarte excitat. După arestare! Butcher descoperi în valiza sa o carte ştiinţifică în care se descria acţiunea pe care o exercitau otrăvurile vegetale asupra organismului uman.
În Anglia, examenele toxicologice, chiar şi experienţele efectuate de către „patologişti" şi medici legişti, se făceau în aceea vreme pe baza autorizaţiei procurorului. în general se încredinţa aceste analize medicilor legişti sau profesorilor de chimie specializaţi în problema otrăvurilor. De această dată, au fost desemnaţi Dupre şi dr. Thomas Stevenson. Succesorul profesorului Alfred Taylor după anul 1878 la spitalul Guy, doctorul Stevenson, fiul unui fermier din Yorkshire, era cunoscut ca un conservator încarnat, care se ţinea departe de orice noutate. Deşi folosea aparate învechite, se făcuse remarcat, în cursul catorva procese de otrăvire, prin exactitatea muncii şi îşi adusese cu succes aportul la soluţionarea mai multor cazuri deosebit de complicate.
La 8 decembrie Stevenson şi Dupre au supus analizei resturile prăjiturii, sherry-ul şi zahărul şi, urmand procedeul lui Stass, au preparat extracte din ficat, rinichi, vezică, splină, stomac şi conţinutul acestuia. Reacţiile chimice indicau prezenţa în aceste materiale a unei slabe cantităţi de morfină ; foarte neînsemnată pentru a provoca moartea, ea provenea - aceasta era explicaţia dr. Stevenson - de la injecţiile făcute de dr. Littae. În schimb, extractele nu prezentau nici cea mai mică urmă de atropină care, după declaraţiile farmacistului, a fost vandută lui Lamson. Stevehson, cunoscut pentru extraordinara sa capacitate de a recunoaşte otrăvurile după gust, s-a decii atunci să recurgă la această veche metodă de identificară, care i-a permis să constate prezenţa aconitinei. în timpul cand el a făcut această descoperire nu ştia încă faptul că „preparatorul" de la farmacia „Allen and Harbury" a venit din nou la Scotland Yard, pentru a rectifica declaraţia sa : la 24 noiembrie el vanduse lui Lamson nu atropină ci 2 g de... aconitină !
Utilizand, fără să obţină vreun rezultat, toate procedeele chimice destinate să descopere alcaloizii, ştiind că nu se cunoaşte încă un reactiv capabil să evidenţieze aconitina, Stevenson a urmat exemplul lui Tardieu. Injecta deci la caţiva şoareci albi aconitină, iar la alţii extracte făcute din organele lui Percy. După 30 de minute, toţi şoarecii, atat cei din prima categorie cat şi cei din a doua, au murit avand simptome asemănătoare, dintre care cel mai frapant era starea de agitaţie. Abia termină Stevenson această experienţă, cand înţelese greşeala pe care a făcut o „preparatorul farmaciei" cand a făcut prima sa declaraţie întrucat aconitina se vindea sub forme foarte variate, toxicologul a reînceput cercetările, utilizand de astă daţi produsul preparat la farmacia „Allen and Harbury". De astă dată, simptomele manifestate de şoareci erau absolut identice.
Stevenson a demonstrat de asemenea că era foarte uşor de introdus cateva miligrame de otravă în capsulă, apoi de a se adăuga, sub privirile martorilor, puţin zahăr cu scopul de a se masca gustul specific al acestui alcaloid. La 11 mai, în a patra zi a procesului Lamson, Stevenson şi Dupre au prezentat toate aceste probe tribunalului.
Subintendentul şef Williamson, informat de această circumstanţă, trimise imediat, pe sergentul Moser la Paris, pentru a aresta pe fugar. însă, mai înainte ca Moser să fi ajuns la Paris, Lamson, reîntors la Londra, îşi făcu apariţia - spre stupefacţia lui Butcher - în birourile Scotland Yard-ului. Doctorul declară că, indignat de insinuările presei, el s-a reîntors în Anglia spre a-şi dovedi nevinovăţia. Aflat în mod vizibil sub efectul morfinei, el părea foarte excitat. După arestare! Butcher descoperi în valiza sa o carte ştiinţifică în care se descria acţiunea pe care o exercitau otrăvurile vegetale asupra organismului uman.
În Anglia, examenele toxicologice, chiar şi experienţele efectuate de către „patologişti" şi medici legişti, se făceau în aceea vreme pe baza autorizaţiei procurorului. în general se încredinţa aceste analize medicilor legişti sau profesorilor de chimie specializaţi în problema otrăvurilor. De această dată, au fost desemnaţi Dupre şi dr. Thomas Stevenson. Succesorul profesorului Alfred Taylor după anul 1878 la spitalul Guy, doctorul Stevenson, fiul unui fermier din Yorkshire, era cunoscut ca un conservator încarnat, care se ţinea departe de orice noutate. Deşi folosea aparate învechite, se făcuse remarcat, în cursul catorva procese de otrăvire, prin exactitatea muncii şi îşi adusese cu succes aportul la soluţionarea mai multor cazuri deosebit de complicate.
La 8 decembrie Stevenson şi Dupre au supus analizei resturile prăjiturii, sherry-ul şi zahărul şi, urmand procedeul lui Stass, au preparat extracte din ficat, rinichi, vezică, splină, stomac şi conţinutul acestuia. Reacţiile chimice indicau prezenţa în aceste materiale a unei slabe cantităţi de morfină ; foarte neînsemnată pentru a provoca moartea, ea provenea - aceasta era explicaţia dr. Stevenson - de la injecţiile făcute de dr. Littae. În schimb, extractele nu prezentau nici cea mai mică urmă de atropină care, după declaraţiile farmacistului, a fost vandută lui Lamson. Stevehson, cunoscut pentru extraordinara sa capacitate de a recunoaşte otrăvurile după gust, s-a decii atunci să recurgă la această veche metodă de identificară, care i-a permis să constate prezenţa aconitinei. în timpul cand el a făcut această descoperire nu ştia încă faptul că „preparatorul" de la farmacia „Allen and Harbury" a venit din nou la Scotland Yard, pentru a rectifica declaraţia sa : la 24 noiembrie el vanduse lui Lamson nu atropină ci 2 g de... aconitină !
Utilizand, fără să obţină vreun rezultat, toate procedeele chimice destinate să descopere alcaloizii, ştiind că nu se cunoaşte încă un reactiv capabil să evidenţieze aconitina, Stevenson a urmat exemplul lui Tardieu. Injecta deci la caţiva şoareci albi aconitină, iar la alţii extracte făcute din organele lui Percy. După 30 de minute, toţi şoarecii, atat cei din prima categorie cat şi cei din a doua, au murit avand simptome asemănătoare, dintre care cel mai frapant era starea de agitaţie. Abia termină Stevenson această experienţă, cand înţelese greşeala pe care a făcut o „preparatorul farmaciei" cand a făcut prima sa declaraţie întrucat aconitina se vindea sub forme foarte variate, toxicologul a reînceput cercetările, utilizand de astă daţi produsul preparat la farmacia „Allen and Harbury". De astă dată, simptomele manifestate de şoareci erau absolut identice.
Stevenson a demonstrat de asemenea că era foarte uşor de introdus cateva miligrame de otravă în capsulă, apoi de a se adăuga, sub privirile martorilor, puţin zahăr cu scopul de a se masca gustul specific al acestui alcaloid. La 11 mai, în a patra zi a procesului Lamson, Stevenson şi Dupre au prezentat toate aceste probe tribunalului.
Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie |
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 25 November '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :