FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 235
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Doctorul ucigas George Henry Lamson: investigarea crimelor

Tag-uri Populare


razboi   tara   domnie   regi   istorie   antichitate   drepturi   civilizatie   lupta   politica   intregire   voievod   romani   daci   unire   investigatie   crima   omor   otrava   personalitati   revolutie   egiptul antic   guvern   spionaj   contraspionaj   interese   referat   india   grecia   evul mediu   cultura   egipt   evrei   familie   relatii   opere  

All Tags

Famous Forum

 

Doctorul ucigas George Henry Lamson: investigarea crimelor

 Q:   Intreaba despre Doctorul ucigas George Henry Lamson: investigarea crimelor       
Doctorul ucigas George Henry Lamson: investigarea crimelor La 4 decembrie, inspectorul Fuller examina camera defunctului şi luă cu sine resturile de prăjituri, sherry-ul şi zahărul. Inspectorul Butcher de la Scotland Yard, care primise sarcina să-l aducă pe Lamson, nu putu să constate decat că acesta plecase cu adevărat în Franţa. In aceeaşi zi un farmacist, care citise în ziar circumstanţele morţii lui Percy, se prezentă la poliţie. Fiind preparator la farmacia „Allen and Harbury" situată pe Lombard Street, şi-a adus aminte că a vandut, pe data de 24 noiembrie, 2 g de atropină lui Lamson, care, pentru a putea obţine acest toxic, s-a legitimat. Preparatorul a verificat că Lamson figura în anuarul medicilor practicieni.

Subintendentul şef Williamson, informat de această circumstanţă, trimise imediat, pe sergentul Moser la Paris, pentru a aresta pe fugar. însă, mai înainte ca Moser să fi ajuns la Paris, Lamson, reîntors la Londra, îşi făcu apariţia - spre stupefacţia lui Butcher - în birourile Scotland Yard-ului. Doctorul declară că, indignat de insinuările presei, el s-a reîntors în Anglia spre a-şi dovedi nevinovăţia. Aflat în mod vizibil sub efectul morfinei, el părea foarte excitat. După arestare! Butcher descoperi în valiza sa o carte ştiinţifică în care se descria acţiunea pe care o exercitau otrăvurile vegetale asupra organismului uman.

În Anglia, examenele toxicologice, chiar şi experienţele efectuate de către „patologişti" şi medici legişti, se făceau în aceea vreme pe baza autorizaţiei procurorului. în general se încredinţa aceste analize medicilor legişti sau profesorilor de chimie specializaţi în problema otrăvurilor. De această dată, au fost desemnaţi Dupre şi dr. Thomas Stevenson. Succesorul profesorului Alfred Taylor după anul 1878 la spitalul Guy, doctorul Stevenson, fiul unui fermier din Yorkshire, era cunoscut ca un conservator încarnat, care se ţinea departe de orice noutate. Deşi folosea aparate învechite, se făcuse remarcat, în cursul catorva procese de otrăvire, prin exactitatea muncii şi îşi adusese cu succes aportul la soluţionarea mai multor cazuri deosebit de complicate.

La 8 decembrie Stevenson şi Dupre au supus analizei resturile prăjiturii, sherry-ul şi zahărul şi, urmand procedeul lui Stass, au preparat extracte din ficat, rinichi, vezică, splină, stomac şi conţinutul acestuia. Reacţiile chimice indicau prezenţa în aceste materiale a unei slabe cantităţi de morfină ; foarte neînsemnată pentru a provoca moartea, ea provenea - aceasta era explicaţia dr. Stevenson - de la injecţiile făcute de dr. Littae. În schimb, extractele nu prezentau nici cea mai mică urmă de atropină care, după declaraţiile farmacistului, a fost vandută lui Lamson. Stevehson, cunoscut pentru extraordinara sa capacitate de a recunoaşte otrăvurile după gust, s-a decii atunci să recurgă la această veche metodă de identificară, care i-a permis să constate prezenţa aconitinei. în timpul cand el a făcut această descoperire nu ştia încă faptul că „preparatorul" de la farmacia „Allen and Harbury" a venit din nou la Scotland Yard, pentru a rectifica declaraţia sa : la 24 noiembrie el vanduse lui Lamson nu atropină ci 2 g de... aconitină !

Utilizand, fără să obţină vreun rezultat, toate procedeele chimice destinate să descopere alcaloizii, ştiind că nu se cunoaşte încă un reactiv capabil să evidenţieze aconitina, Stevenson a urmat exemplul lui Tardieu. Injecta deci la caţiva şoareci albi aconitină, iar la alţii extracte făcute din organele lui Percy. După 30 de minute, toţi şoarecii, atat cei din prima categorie cat şi cei din a doua, au murit avand simptome asemănătoare, dintre care cel mai frapant era starea de agitaţie. Abia termină Stevenson această experienţă, cand înţelese greşeala pe care a făcut o „preparatorul farmaciei" cand a făcut prima sa declaraţie întrucat aconitina se vindea sub forme foarte variate, toxicologul a reînceput cercetările, utilizand de astă daţi produsul preparat la farmacia „Allen and Harbury". De astă dată, simptomele manifestate de şoareci erau absolut identice.

Stevenson a demonstrat de asemenea că era foarte uşor de introdus cateva miligrame de otravă în capsulă, apoi de a se adăuga, sub privirile martorilor, puţin zahăr cu scopul de a se masca gustul specific al acestui alcaloid. La 11 mai, în a patra zi a procesului Lamson, Stevenson şi Dupre au prezentat toate aceste probe tribunalului.


Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie



Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :