Datorita continutului lor bogat in vitamine, fermenti si hidrati de carbon, precum si gustului lor placut dupa pregatirea culinara, ciupercile constituie un aliment de mare pret.
Din cauza, insa, a numeroaselor cazuri de intoxicatie cu ciuperci, multe din gospodine le evita. Si totusi, cunoasterea ciupercilor este posibila pe baza datelor pe care ni le ofera botanica.
Se pretinde ca o ciuperca ce isi schimba culoarea la rupere este otravitoare, fapt care nu corespunde in totalitate adevarului, caci daca unele dintre ciupercile otravitoare se albastresc atunci cand le rupi, sunt ciuperci foarte bune de mancat care se innegresc sau devin verzi ori albastre dupa ce le-am rupt.
Nici parerea conform careia care ciupercile otravitoare ar innegri o lingura de argint ,nu corespunde rea
litatii, caci cea mai veninoasa dintre ciuperci, ciuperca alba sau buretele viperei, lasa neschimbata lingurita sau banul de argint puse in contact cu ea.
Cunoasterea ciupercilor pe baza datelor oferite de botanica ne poate ajuta sa distingem ciuperca comestibila de cea otravitoare.
Pentru aceasta trebuie cercetate urmatoarele elemente ale unei ciuperci:
felul palariei, pielea care o acopera, adica cuticula, lamele dispuse sub palarie, piciorul, daca acesta este prevazut cu un guleras sau inel si daca la baza piciorului se gaseste acel bulb sau saculet numit volva.
Cea mai otravitoare dintre ciuperci, este buretele viperei sau ciuperca alba (Amanita phaloides). Intoxicatiile cu aceasta ciuperca sunt mortale in aproape 80% din cazuri.
O recunoastem dupa palaria aproape dreapta, acoperita de o pielita (cuticula) de culoare alba sau galbena-verde ca lamaia, cu lamele albe. In partea de sus, piciorul prezinta un inel cu magini incretite, iar in partea de jos o volva, caracteristica pentru ciupercile otravitoare in general.
Din aceeasi familie sunt buretele de lamaie care ii seamana mult, dar are o palarie mai mica, cu o cuticula galbena ca lamaia, presarata cu puncte albe, si buretii pestriti, muscarita sau buretele serpesc (Amanita tnuscaria), cu palaria rosie, patata.
Caracteristic pentru toate ciupercile otravitoare este mai ales piciorul, inconjurat de o volva sau ingrosat ca un fel de bulb. Sa trecem acum la ciuercile comestibile: cea mai obisnuita este ciuperca de balegar sau sampinionul.
Are o palarie alba sau galbena, de aspect matasos. Lamele sunt de culoare roz, iar piciorul, alb sau cenusiu, are un inel la partea de sus, iar spre baza se ingroasa, subtiindu-se brusc la radacina.
Carnea alba si moale are miros de ananas si gust de nuca. Intoxicatia cu ciuperci se datoreaza unei triple otravi pe care buretele viperei o contine: faloidina, care ataca ficatul si provoaca hemoragii, falina, care distruge globulele rosii si amanitina, responsabila de slabirea batailor inimii si de racirea corpului.
Aceasta intoxicatie este aproape fara scapare, deoarece semnele intoxicatiei nu apar decat la 18-20 de ore dupa consumarea ciupercilor, atunci cand este prea tarziu pentru o interventie cu folos.
La inceput, bolnavul varsa neancetat. Colicele abdominale si setea neistovita il chinuie. In aplicarea tratamentului vom incepe cu debarasarea stomacului prin vomitari provocate si prin curatirea intestinului cu o doza de sare amara sau o clisma abundenta.
Pentru protejarea ficatului si rinichilor se administreaza bauturi indulcite cu mult zahar. Pana la venirea medicului vom pregati o solutie cu o lingurita de sare de bucatarie la un pahar cu apa, pe care bolnavul o va lua in inghitituri mici, pentru a nu varsa.
Datorita continutului lor bogat in vitamine, fermenti si hidrati de carbon, precum si gustului lor placut dupa pregatirea culinara, ciupercile constituie un aliment de mare pret. 
