A doua armă terapeutică utilizată în cancer, radioterapia, s-a schimbat fundamental în ultima vreme printr-o adevărată revoluţie tehnică a aparaturii, prin îmbunătăţirea preciziei şi fineţei metodelor de iradiere, precum şi prin folosirea metodelor judicioase de protecţie.
Cunoaşterea pe de o parte a fizicii radiaţiilor, pe de altă parte a biologiei celulare şi tumorale, cunoaşterea dozimetriei radiaţiilor au permis punerea la punct a unor metode de iradiere ţintită asupra masei tumorale, cu evitarea afectării ţesuturilor sănătoase.
Folosirea iradierii cu energii înalte, aparatele de cobaltoterapie, acceleratorul liniar, au dus la succese remarcabile în acest domeniu terapeu
tic. Localizări tumorale cunoscute ca radiosensibile, răspund deosebit de bine la radioterapie, ducând la o proporţie mare de vindecări (de exemplu cancerul pielii sau al laringelui, faringelui, anumite boli de sistem). în alte forme ale tumorilor maligne, asocierea radioterapiei pre- sau postoperator au dus la creşterea proporţiei de rezultate favorabile şi implicit la creşterea cifrei supravieţuitorilor.
Asocierea radiochirurgicală a dus la rezultate foarte bune în cancerul colului uterin, permiţând în stadii incipiente vindecări de aproape 100% şi a permis în alte forme, cum este cancerul mamar, rezultate din ce în ce mai bune şi încurajatoare.
Folosirea în tratament a izotopilor radioactivi (curieterapia) permite un tratament local ţintit direct asupra tumorii, foarte eficient pentru anumite forme de neoplazii maligne (de exemplu cancerul colului uterin, tumorile maligne ale cavităţii bucale).
Şi în cazul radioterapiei există bolnavi care se tem şi refuză această metodă terapeutică. Este adevărat că radiaţiile ionizante pot favoriza, în anumite condiţii, afecţiunile neoplazice, dar totul depinde de doza utilizată.
Terapeutic, dozele corect calculate, tumoricide, distrug celulele tumorale. Radioterapia are In prezent posibilitatea de a determina şi dirija fasciculul de raze utilizat, cu maximum de randament şi minimum de prejudicii pentru ţesuturile sănătoase ale organismului.
Chimioterapia
Metodă modernă de tratament a bolii canceroase, chimioterapia a avut în ultimii zece ani o dezvoltare vertiginoasă, ducând la realizarea unui adevărat arsenal terapeutic prin varietatea substanţelor existente şi prin modul lor diferit de a acţiona asupra celulei tumorale.
Citostaticele (cito = celulă + statikos = care opreşte) sunt medicamente care blochează creşterea celulară, intervenind fie în fazele de înmulţire celulară (fazele mitozei), fie în afara acestor faze, în diferite procese metabolice şi enzimatice.
Citostaticele afectează deci pe lângă ţesuturile neoplazice şi ţesuturile din organism caracterizate prin proliferare rapidă (măduva oaselor, foliculul pilos, mucoasa intestinală etc). Scopul chimioterapiei cito-statice este să afecteze în primul rând tumoarea malignă, cu minimum de toxicitate pentru organismul gazdă.
Dezvoltarea chimioterapiei citostatice moderne are la bază cunoaşterea amănunţită a drogurilor cu caracterele lor chimice de metabolism şi toxicitate, aprofundarea proceselor de cinetică celulară şi a proceselor creşterii tumorale, precum şi studii imunologice asupra organismului care se apără de invazia tumorală. Ţinând seama de toţi aceşti factori (medicament, tumoare şi gazdă), se face o utilizare raţională a agenţilor citostatici, cu maximum de eficienţă asupra tumorilor şi minimum de toxicitate pentru ţesuturile sănătoase sensibile.
Studiile de cinetică celulară şi asocierile de citostatice în scheme combinate, au făcut din chimioterapie o metodă aşezată pe baze ştiinţifice, oferind multiple posibilităţi de acţiuni asupra tumorilor maligne în diferitele lor faze de dezvoltare.
Valoarea chimioterapiei constă In faptul că poate interveni nu numai asupra tumorii sau tumorilor clinic cunoscute, ci şi după îndepărtarea chirurgicală a acestora, asupra posibilităţilor de dezvoltare şi metastazare a bolii prin noi colonii de celule tumorale. Recent a fost descrisă aşa — numita „boala minimă reziduală", care persistă după intervenţia chirurgicală. Chimioterapia citostatică are deci nu numai un rol curativ, ci şi de prevenire a acestei boli minime reziduale, care este inaparentă clinic.
Asocierea după actul operator şi eventual şi după radioterapie locală a chimioterapiei ajutătoare postoperatorii, duce la creşterea semnificativă a rezultatelor terapeutice, cu prelungirea supravieţuirii în multe forme de tumori maligne.
Tratamentul hormonal urmăreşte aceleaşi scopuri ca şi chimioterapia citostatică şi anume creşterea eficienţei terapeutice. Există tumori hormono-dependente, asupra cărora factorul endocrin are un rol deosebit (exemplu tumorile mamare şi prostatice). In aceste cazuri asocierea tratamentului cu preparate hormonale sau cu medicamente care conţin un element citostatic şi unul hormonal, duce la îmbunătăţirea rezultatelor globale terapeutice. Este prin excelenţă cazul cancerului mamar, la care asocierea actului chirurgical radical cu radioterapia pre- sau postoperatorie, cu chimioterapia postoperatorie şi hormonoterapia cu substanţe antiestrogenice duce la creşterea cifrei de rezultate optime terapeutice.
O astfel de substanţă antiestrogenică „Tanoneprinul" (similar Tanoxifen sau Nolvadex), cu deosebită valoare în tratamentul cancerului de sân, mai ales in stadii avansate, a fost sintetizată recent în ţara noastră. S-a realizat astfel un progres remarcabil în tratamentul acestei localizări, atât de frecventă la femei în ţara noastră, unde se ştie că tumorile maligne mamare constituie în mediul urban, prima cauză de deces prin cancer. Tanoneprimul sintetizat la Institutul Oncologic Bucureşti, a intrat în fabricaţia de serie.
In cadrul efortului de a realiza noi şi variate medicamente de tratament pentru boala canceroasă, cele două institute oncologice din Bucureşti şi Cluj au sintetizat citostatice româneşti, unele analoage cu unele medicamente străine cunoscute prin eficienţa lor şi altele originale nou create în ţara noastră. Toate acestea permit un tratament ştiinţific pe bazele cele mai moderne cu citostatice de foarte bună calitate şi uşor de procurat.
Dezideratul înlăturării efectelor secundare nedorite (scăderea globulelor albe şi a trombocitelor, căderea părului, toxicitatea digestivă) este în atenţia celor care creează citostaticele şi a clinicilor care le utilizează în diferite scheme combinate pentru diferite forme şi tipuri de tumori. Un tratament cât mai specializat şi mai potrivit, cu efecte secundare cât mai puţine, oferă premize optimiste pentru viitor. Pauzele intercalate între schemele de tratament citostatic combinat şi supravegherea atentă a bolnavului în timpul chimioterapiei, permit scăderea efectelor secundare şi refacerea organismului.
Cunoscând modul de acţiune şi faptul că efectele secundare cele mai supărătoare (greaţa, vărsăturile, căderea părului, scăderea numărului globulelor sangvine) sunt toate trecătoare şi reversibile după întreruperea tratamentului, se va risipi şi teama şi neîncrederea în aceste medicamente, teamă manifestată încă de unii bolnavi.
Chimioterapia în domeniul cancerului are perspective de dezvoltare în continuare, urmărind prepararea de medicamente din ce în ce mai selecţionate şi mai eficiente, care să ţintească direct celula neoplazică.
Radioterapia
