Scoarta cerebrala este o zona din creier formata in special din celule nervoase si care acopera in intregime emisferele cerebrale.

Scoarta cerebrala este caracteristica animalelor evoluate (caini, pisici, maimute) si ajunge la maximum de dezvoltare la om.

Cu cat animalul este mai evoluat, cu atat si scoarta cerebrala este mai intinsa.

Deoarece creierul se dezvolta in cutia craniana osoasa, inextensibila, pentru a-si mari suprafata, scoarta se cuteaza si da nastere santurilor si circumvolutiunilor cerebrale atat de dezvoltate la om (datorita multiplelor functii pe care le are).

Cu ajutorul acestor cute (santuri), ca reper, creierul a fost impartit in mai multi lobi: frontali, parietali, occipitali, temporali. Momentan se foloseste impartirea pe „campuri"a lui Brodman ( campuri citoarhitectonice).

Celulele de la nivelul scoartei cerebrale au legaturi intre ele (prin sinapse) si legaturi cu diferiti nuclei din creier, trunchi sau maduva. In acest fel, scoarta cerebrala este informata in legatura cu toate fenomenele sau tulburarile ce apar in mediul extern (in afara omului), cat si in mediul intern (de la organele diferite din corpul omului).

Desi in realizarea functiei sale, scoarta lucreaza in intregime, totusi sunt zone unde se face legatura directa cu diferiti analizatori (nervi care transmit la scoarta impulsuri senzitive, senzoriale). Studiindu-se la animale si la om functiile diferitelor zone din scoarta cerebrala, s-au observat urmatoarele:
in lobul frontal se gasesc mai multe zone (sau campuri) care au ca functie miscarea voluntara.

O leziune la acest nivel, de o anumita parte, da nastere la o hemipareza sau hemiplegie (paralizie) de partea opusa, deoarece fibrele care iau nastere in fasciculul piramidal se incruciseaza in trunchiul cerebral.

De asemenea, dupa leziuni in regiunea anterioara a lobilor frontali au aparut tulburari in comportamentul bolnavilor, pierderea deprinderilor capatate prin educatie, lipsa de atentie, tulburari de memorie (bolnavii pot urina in mijlocul camerei, nu isi recunosc camera sau patul).

Explicatia consta in aceea ca prin aceste leziuni s-au distrus legaturile cu celelalte zone ale scoartei, pe de o parte, si cu mediul intern, pe de alta parte, legaturi foarte dezvoltate ,de obicei, la acest nivel.

La lobul parietal vin in special impulsurile nervoase transmise de receptorii periferici care duc la scoarta senzatiile dureroase, tactile, de presiune, de pozitia membrelor sau a trunchiului. Leziunile la acest nivel de o anumita parte duc la tulburari de sensibilitate in jumatatea opusa a corpului.

La lobul occipital, vin impulsurile nervoase, produse de excitatiile luminoase de la ochi. Leziunea unui lob occipital duce la pierderea vederii pe jumatate de camp vizual, la ambii ochi.

Daca leziunea este, de exemplu, in dreapta, bolnavul nu va vedea cu nici un ochi in campul vizual din stanga. Daca leziunea a dus la distrugerea ambilor lobi occipitali, bolnavul nu vede cu ambii ochi.

In lobul temporal vin impulsurile de la analizatorul auditiv (ureche) si cel vestibular (care asigura echilibrul corpului).

Tulburarile pe care le observam in leziunile lobului temporal la om pot fi:

-senzatia de zgomote fara obiect (halucinoze auditive);
-senzatia unor mirosuri neplacute fara obiect (halucinatii olfactive);
-senzatia ca locul unde se gaseste pentru prima data l-a mai vazut altadata sau, invers, senzatia ca nu mai recunoaste locul unde se gaseste de mult timp.

Acestea apar in crizele de epilepsie temporala (uncinate). Ambele emisfere cerebrale au zone in scoarta, unde se analizeaza fiecare tip de senzatie (pentru sensibilitatea superficiala si profunda, lobul parietal; pentru miscare, lobul frontal).

Emisferul major este emisferul stang (la cei mai multi, la dreptaci; la stangaci, invers). Aici, pe langa existenta functiilor de mai sus, se gaseste o zona mai intinsa, care are rol in functia limbajului. Aceasta zona nu este de sine statatoare, ci se intrica cu zonele celorlalti analizatori corticali (analizatorul senzitiv, vizual, motor, auditiv).

De aici intelegem ca functia limbajului se realizeaza in stransa legatura cu acesti analizatori, prin care se leaga continutul limbajului de realitatea obiectiva, de mediul social in care se dezvolta omul.

Astfel pentru ca omul sa poata executa un ordin, este nevoie de integritatea analizatorului (din scoarta emisferului major) prin care aude cuvintele ce i se spun, le intelege si le compara cu experienta sa proprie; de asemenea, este nevoie de integritatea analizatorului vizual (din scoarta emisferului major) prin care vede cuvantul scris, il intelege si il compara cu experienta sa proprie.

Este nevoie de integritatea analizatorului motor din lobul frontal (din scoarta emisferului major), pentru a executa miscarile corespunzatoare in vederea realizarii sunetelor din care sunt constituite cuvintele.

Intre aceste zone se afla zone intermediare prin care acesti analizatori importanti in functia limbajului, se interconecteaza cu restul scoartei, deoarece cuvantul nu este un simplu act reflex, automat, ci este functia cea mai importanta a omului, care il umanizeaza si il transforma obligatoriu intro fiinta sociala (care nu poate trai in afara societatii).

Scoarta cerebrala are structura si functie foarte complexe. Celor care doresc sa o studieze, le recomandam sa citeasca lucrari privind anatomia si fiziologia sistemului nervos central si indeosebi lucrarile lui Pavlov.

---

Tag-uri: scoarta cerebrala, creier, celule nervoase

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 26 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---