Turbarea este o boala infectioasa acuta a omului si animalelor, caracterizata prin lezarea sistemului nervos central. Este cunoscuta din antichitate. Rolul hotarator in studiul naturii acestei boli l-a avut L. Pasteur.

Agentul patogen al turbarii este un virus filtrabil; se distruge la temperatura ridicata, dar rezista timp indelungat la frig. Virusul se localizeaza in sistemul nervos central si se elimina prin saliva animalului turbat.

Animalele turbate (cainii, lupii, sacalii, vulpile, iar in America de Sud si liliecii) pot transmite infectia prin muscatura, altor animale si omului. Sunt sensibile fata de turbare toate animalele cu sangele cald, inclusiv pasarile. Dupa datele statistice dintr-un numar de tari, aproape 90% dintre persoanele care au urmat tratament antirabic au fost muscate de caini, 6-7% de pisici si numai 2-3% de alte animale.

Prin urmare, principalul pericol il reprezinta cainele. Imbolnavirile de turbare in masa printre animale pot aparea in orice anotimp. La caini, dupa perioada de incubatie (stadiul asimptomatic), in 3-6 saptamani apar semnele caracteristice: animalul devine agitat, nu mai mananca. Urmeaza o perioada de excitatie, cu accese de convulsii; cainii inghit obiecte necomestibile (bete, carpe etc), musca, nu beau apa. Latratul devine ragusit si din gura se scurge saliva. In aceasta perioada de boala, cainii sunt foarte agresivi (deci foarte periculosi).

In ultimul stadiu al bolii incep paraliziile. Virusul turbarii se gaseste in saliva, cu cateva zile inainte de aparitia semnelor de boala. Moartea animalului survine in ziua a 5-a-a 7-a de la inceputul bolii. Turbarea se transmite omului, atat prin muscatura unui animal bolnav, cat si prin saliva acestuia, daca ajunge pe pielea lezata sau pe mucoasa ochiului, a nasului, a buzelor. Nu orice muscatura de animal turbat duce la infectarea omului; aceasta depinde de numarul muscaturilor, dispozitia lor (pe partile descoperite ale corpului sau prin haina), cantitatea de virus introdus in timpul muscaturii.

Muscaturile cele mai periculoase sunt in regiunea capului si a mainilor. La om, incubatia dureaza in medie 40-50 de zile; sunt descrise perioade de incubatie si de 8- 9 zile, cand muscatura s-a produs in apropiere de sistemul nervos central (la cap, fata, membrele superioare), cat si de un an. Cam la 1 - 2 zile inainte de a se termina incubatia, incep dureri la locul muscaturii, hiperexcitabilitate, somn agitat cu cosmaruri, senzatie de frica.

Apoi, dupa o usoara ridicare a temperaturii (cu 0,5-2°), survin o iritabilitate excesiva, tahicardie, tulburari de respiratie.

O excitatie cat de mica emotiva, vizuala, o adiere de vant (aerofobie), un jet de apa si altele pot declansa convulsii generalizate. Este caracteristica greutatea la inghitirea lichidelor din cauza spasmelor chinuitoare ale muschilor faringelui; de aici, al doilea semn al bolii (hidrofobia).

Starea psihica a bolnavului este profund alterata, el delireaza, are halucinatii si accese de furie. Intre accese, este constient. Perioada de excitatie dureaza 2-3 zile, fiind urmata de perioada paraliziilor (ale muschilor extremitatilor, ai fetei, limbii, muschilor respiratori).

Boala nu dureaza de obicei mai mult de 5-6 zile. Bolnavii sunt internati obligatoriu si sunt pusi intr-o rezerva separata. Profilaxia consta in masurile indreptate spre distrugerea izvorului de infectie si in prevenirea bolii la omul muscat sau venit in contact cu saliva animalului bolnav.

Unui om muscat i se va acorda ajutorul medical de urgenta. Locul muscaturii se dezinfecteaza si se panseaza in timpul cel mai scurt, pentru a se distruge pe cat posibil virusul. Urmeaza apoi prezentarea la centrul antirabic pentru vaccinare (prima vaccinare antirabica a fost facuta de L.Pasteur in iulie 1885). Vaccinarea este obligatorie ori de cate ori un om este muscat de un animal, chiar daca muscatura este facuta prin haina, sau chiar fara muscatura daca saliva animalului a atins pielea. Daca peste 2 saptamani dupa muscatura, animalul tinut sub observatie a ramas sanatos, vaccinarea omului muscat se intrerupe.

Injectiile cu vaccin se fac subcutanat in abdomen, de mai multe ori si zilnic, dupa schema fiecarui caz in parte, fixata de medic. Durata vaccinarii poate varia intre 2 saptamani si 2 luni. Deoarece imunitatea in vaccinarea antirabica survine numai peste 2-3 saptamani de la prima injectie, vaccinarea trebuie sa inceapa cat mai repede. Imunitatea dureaza aproape o jumatate de an. Alcoolul este strict interzis (timp de 6 luni) persoanelor vaccinate; de asemenea, trebuie sa se evite surmenajul, raceala sau supraincalzirea corpului.

---

Tag-uri: turbare, boala infectioasa, sistem nervos central

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 30 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---