In ultimii ani, o dată cu cunoaşterea mai aprofundată a bolii canceroase, a modului ei de producere şi de dezvoltare, s-au făcut progrese mari şi în ceea ce priveşte tratamentul acestei afecţiuni. S-au elaborat unele strategii complexe de tratament, care permit aplicarea celor mai eficiente metode corespunzătoare formei de cancer, stadiului bolii şi particularităţilor fiecărui bolnav.
In cadrul acestei strategii terapeutice un rol deosebit îl au măsurile de prevenire sau profilaxie, discutate amplu în capitolele anterioare: s-a subliniat rolul evitării factorilor potenţial cancerigeni şi a factorilor de risc şi rolul diagnosticului precoce.
Diferenţele de rezultate ale tratamentului în stadiile incipiente ale bolii
comparativ cu stadiile avansate sunt semnificative. Dacă în stadiile de început ale bolii neoplazice se poate obţine vindecarea în 100% din cazuri pentru stadiul 0, în 80% pentru stadiul I, în 60—70%, pentru stadiul II, cifrele de vindecare scad la 25% pentru stadiul III.
Numărul de supravieţuiri peste 5 ani la bolnavii trataţi scade progresiv, în funcţie de stadiul bolii, cifrele diminuând mult pentru stadiul III şi IV al tumorilor, chiar dacă tratamentul se face foarte corect.
Tratamentul modern al cancerului are două principii:
— strâns legat de un diagnostic precoce, este specific stadiului clinic de boală;
— este complex, utilizând metode combinate: intervenţia chirurgicală, radioterapia, chimioterapia citostatică şi hormonală şi imunoterapia. Dacă nu de mult chirurgul sau radioterapeutul erau cei care rezolvau cancerul, în prezent numai un tratament de echipă, la care participă chirurgul, radioterapeutul, chimioterapeutul, anatomopatologul şi oncologul poate aborda o problemă atât de complexă cum este tratamentul tumorilor maligne.
După cum pentru tratamentul local şi loco-regional trebuie să colaboreze chirurgul şi radioterapeutul, tot astfel pentru prevenirea tendinţei la recidive şi metastaze trebuie să colaboreze chimioterapeutul, oncologul şi imunologul.
Cunoaşterea etapelor de dezvoltare a unei tumori maligne, a faptului că boala canceroasă nu este localizată decât la început şi că are o tendinţă marcată la progresiune, explică imposibilitatea controlului acestei boli numai prin metodele locale de tratament.
Astfel au apărut şi au câştigat în importanţă (alături de chirurgie şi radioterapie) chimioterapia pe cale generală, care permite atât tratamentul propriu-zis al tumorii decelabilă clinic, cât şi profilaxia metastazelor.
In acest domeniu au fost înregistrate progrese atât din punct de vedere al tehnicităţii, cât şi al precizării momentului şi extensiei intervenţiei pentru a nu aduce prejudicii bolnavului. Cunoaşterea modului de propagare a diferitelor forme şi localizări ale tumorilor maligne permite intervenţii chirurgi cale judicios pregătite, urmărind radicalitatea (adică extirparea în întregime a procesului tumoral) şi evaluând extensia masei sau a formaţiunilor tumorale.
În cancer, în general, chirurgia poate avea mai multe roluri:
— rol profilactic, permiţând îndepărtarea leziunilor precanceroase, a tumorilor benigne susceptibile să se transforme în cancer. De exemplu, în polipoza gastrică sau rectală, extirparea chirurgicală a polipilor are rol de prevenire a dezvoltării unor tumori maligne în aceste regiuni;
— rol diagnostic: biopsiile, adică recoltările de ţesut pentru examenul anatomo-patologic permit precizarea tipului tumorii, deci şi prognosticul ei;
— rol de determinare a stadiului bolii, chirurgul putând preciza prin descrierea extensiei leziunilor, stadiul corect al bolii;
— rol curativ de îndepărtare radicală a tumorii primitive, cu o margine suficientă de ţesut sănătos din jur şi de îndepărtare a zonei ganglionare corespunzătoare, dacă este cazul;
— în stadii avansate chirurgia permite extirparea unei metastaze supărătoare sau poate avea rol de toaletă, îndepărtând o tumoare ulcerată şi infectată.
Chirurgia
In foarte multe localizări ale tumorilor maligne, evoluţia ulterioară a bolnavului, prognosticul şi şansele acestuia de supravieţuire depind de corectitudinea şi radicalitatea intervenţiei chirurgicale. Foarte multe forme de tumori maligne operate în stadii de început se pot vindeca; în stadii mai puţin incipiente, completarea actului chirurgical cu alte metode de tratament pre-şi postoperatorii, obţine şi în aceste cazuri o proporţie mare de rezultate satisfăcătoare.
De aceea trebuie combătută teama nejustificată a unor bolnavi (din fericire din. ce în ce mai puţini), de intervenţia chirurgicală. Amânarea opţiuni pentru operaţie, tergiversarea hotărârii sunt în defavoarea bolnavului, tot aşa cum amânarea prezentării la medic în momentul apariţiei unui simptom sau al unei suspiciuni, autoliniştirea, pot să-1 coste pe bolnav multe suferinţe. Tot astfel, refuzul sau amânarea actului chirurgical radical compromit perspectivele de tratament ulterior şi permit progresiunea bolii în stadii mai greu de tratat.