Durerea percepută în articulaţia interesată se poate însoţi de o iradiere în membrul adiacent, are o intensitate variabilă şi de mai multe feluri:

— durerea de tip mecanic survine în momentul punerii în funcţie a articulaţiei, de exemplu poziţia în picioare, mers (pentru articulaţiile membrelor inferioare). Se calmează şi dispare în repaus articular; este exacerbată de efort, de oboseală şi creşte în intensitate către sfârşitul zilei; aceste dureri nu suferă exacerbări nocturne (exceptând cele date de mişcări bruşte) şi au mici accentuări la sculare.

Durerea de tip inflamator persistă la repausul articular, deseori este mai accentuată în timpul nopţii, trezind b olnavul către a doua parte a nopţii, are o recrudescenţă matinală la trezire si se atenuează în timpul zilei, în timpul activităţii

— Durerea provocată apare la mobilizarea unei articulaţii patologice, de obicei când se încearcă învingerea unei limitări a jocului articular.

— Redoarea articulară, deosebită de durerea articulară, ou care poate fi asociată, poate fi întâlnita izolat. Suferă în general aceleaşi influenţe ca şi durerea; este mai tardivă în reumatismele degenerative decât în cele inflamatorii.

— Impotenţa funcţională este variabilă, în funcţie de articulaţia interesată, cauza şi modalităţile durerii. Este rezultatul redorii şi uneori al deformaţiilor şi distrucţiilor articulare. Poate să afecteze mai mult sau mai pui in viaţa profesională, socială sau familială a bolnavilor, handicapaţi de exemplu la pieptănat, la îmbrăcat şi alimentat, la cusut, la scris, la stat în picioare, la mers mult timp. Un element util de apreciere a capacităţii funcţionale este studiul perimetrului mersului.

— Tumefierea articulară este variabilă în caracteristicile ci: cea de tip inflamator este legată de prezenţa lichidului sinovial, de edem sau de proliferarea sinovială; se însoţeşte totdeauna de creşterea căldurii locale sau de roşeaţa pielii. Tumefierea de tip neinflamator este mai curând o hipertrofie a extremităţilor osoase prin osteofite, care însoţesc artroza. Această tumefiere este în general dură şi nu se însoţeşte nici de roşeaţă, nici de căldură şi rareori are revărsat lichidian în articulaţie.

— Deformările articulare sunt de origine variată. Unele sunt malformaţii ale extremităţilor osoase, congenitale sau dobândite, care pot fi cauza unor artroze secundare (genuver primitiv la originea unei artroze a genunchiului). Alteori sunt consecinţele unei boli primitive a articulaţiei, reacţii ale capsulei, ale ligamentelor sau tendoanelor, determinând o atitudine vicioasă a articulaţiei, întâlnim distrucţii osteocartilaginoase, ca de exemplu în poliartrita reumatoidă. Ca manifestări:

— cracmentele articulare care pot însoţi numeroase artropatii, şi care se aud şi în articulaţiile normale;

— blocajele articulare, în particular la genunchi, care sunt determinate de prezenţa unui corp străin;
_{sursa imaginii - freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri:

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---