Globulele albe(leucocitele) sunt produse de măduva osoasă. Au un aspect globular,sunt cu ceva mai mari decât globulele roşii si au rolul de a apăra organismul împotriva infecţiilor. Există 2 tipuri principale:granulocitele si limfocitele(celulele limfatice).Granulocitele acţionează prin înglobarea intruşilor –de exemplu a bacteriilor - pe care apoi le digera.

Limfocitele au rol mai mult de patrulare si reacţionează mai lent. Producerea anticorpilor este de asemenea rolul limfocitelor. Globulele albe pot trece uşor prin perete-le capilarelor si se găsesc din abundenta in diferite ţesuturi. Numărul normal al globulelor albe este de 5 000 — 8 000 de leucocite pe milimetru cub. De formă sferică, au deseori mici prelu ngiri protoplasmatice numite pseudopode, care le ajută să se mişte în mediul înconjurător şi să înglobeze în protoplasma microbi sau alte particule, pe care urmează să le digereze. Diametrul leucocitelor variază între 7 şi 20 microni, în raport cu tipul lor, cele mai mici fiind limfocitele şi cele mai mari monocitele

Bolile globulelor albe sunt stările morbide în care numărul sau calitatea leucocitelor diferă de normal.

- Leucopenia, care constă în scăderea leucocitelor sub cifra normală de 5 000—8 000 elemente pe milimetru sub, apare ca un simptom în cursul bolilor date de virusuri, precum şi în febra tifoidă. Cifrele înregistrate nu scad în aceste cazuri mult sub normal (2 000— 4000 pe mm3). în intoxicaţiile măduvei oaselor apare o formă foarte gravă de leucopenie, denumită agranulocitoză.

Spre deosebire de leucopenie, în care numărul global de globule albe este scăzut, în agranulocitoză scăderea generală a leucocitelor este însoţită de o scădere mare sau dispariţia selectivă a granulocitelor (polinucleare), fie din cauza neputinţei măduvei de a le produce, fie prin distrugerea lor masivă în circulaţie.

Apar ulceraţii necrotice pe mucoase. Boala survine în intoxicaţia organismului cu substanţe chimice (benzen) sau medicamente (pyran, atofan, chinină, fenacetină, penicilină, barbiturice, cloramfenicol), precum şi în cazul administrării unor doze mari de raze Rontgen.

Tratamentul constă în primul rând în îndepărtarea cauzelor toxice care au determinat apariţia bolii. Lucrătorii din industria chimică de sinteză, în care se utilizează substanţele care dau agranulocitoză, sunt obligaţi să respecte în modul cel mai strict măsurile de protecţie. Bolnavii care utilizează medicamente ce pot determina apariţia agranulocitozei au obligaţia să se conformeze întocmai prescripţiei medicale.

- Limfocitoza se caracterizează printr-o creştere a proporţiei de limfocite peste 25% (cât reprezintă acestea faţă de celelalte globule albe). Acest simptom hematologic este caracteristic anumitor stări de apărare a organismului, limfocitul considerându-se astăzi ca sediul de formare a anticorpilor.

In limfocitoza infecţioasă, o viroză limfatică acută caracterizată prin leucocitoză cu limfocitoza, numărul de globule albe poate să crească la 40 000—50 000 elemente pe mm3, din care 50—80% sunt hmfocite. Boala nu este gravă, evoluând de cele mai multe ori benign.

- Mononucleoza infecţioasă este de asemenea o boală a sistemului limfatic, dată de un virus. Clinic se caracterizează prin: amigdalită, febră, umflarea ganglionilor şi a splinei, creşterea importantă a leucocitelor, cu predominanţa monocitelor. Boala nu este gravă. Fiind o boală infecţioasă, poate fi prevenită prin măsurile generale de profilaxie a contagiunii, în primul rând prin evitarea contactului cu persoanele bolnave.

- Leucemia mieloidâ cronică se caracterizează prin creşterea masivă a leucocitelor (50 000—200 000 pe mm3), predominând elementele granulocitare adulte şi tinere. Pe măsură ce procesul canceros invadează întreaga măduvă, sînt prinse şi celelalte serii de celule: roşie şi trombocitară.

Apare o anemie gravă, însoţită de hemoragii, prin scăderea numărului de trombocite. In formele avansate se constată că şi alte organe hematopoietice, care în mod normal nu produc granulocite, devin sedii suplimentare de producţie a acestor elemente sanguine (splina). Tratamentul leucemiei mieloide cronice rămâne încă bazat pe chimioterapie şi medicaţie simptomatică, având scopul să prelungească viaţa bolnavului.

- Leucemia limfatică cronică este localizată pe organele limfatice. Este o leucemie mai benignă decât cea mieloidă. Boala se manifestă asemănător cu leucemia mieloidă, cu deosebirea că elementele care predomină în formula leucocitară sunt limfocitele.

- Leucemia acută este cea mai gravă formă a leucemiilor, puţind evolua mortal în 2—3 săptămâni. In circulaţia sangvină, globulele albe sunt înlocuite aproape în totalitate de un singur tip de celule tinere, fără funcţiile pe care le au de obicei globulele albe. Datorită chimioterapiei moderne, leucemia acută are astăzi o perioadă de evoluţie mai lungă ca în trecut, putându-se transforma în formă cronică.

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: leucemie, leucocite, leucopenia

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---