FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 701
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Ce este Epitetul

Tag-uri Populare


literatura   poezie   roman   poet   scriitor   proza   nuvela   poem   comedie   comentariu   opera literara   drama   basm   teatru   romantism   roman realist   curent literar   gramatica   personaje   istorie   comunicare   prozator   filozofie   caracterizare   opera   balada   genul epic   genul epic in proza   procedeu stilistic   roman subiectiv   naratiune   autor   dramaturg   pastel   povestire   genul dramatic  

All Tags

Famous Forum

 

Ce este Epitetul

 Q:   Intreaba despre Ce este Epitetul       
Ce este Epitetul Este un adjectiv ori un adverb, determină un substantiv sau un verb, printr-un adjectiv, un alt substantiv sau adverb, cu o mare valoare expresivă, reliefând unele însuşiri deosebite ale numelui ori mişcării, aşa cum se reflectă ele în imaginaţia autorului.
Trebuie să menţionăm că nu orice adjectiv sau adverb devin automat epitete sau complement de mod, ci doar acelea cu o mare forţă emotivă.
Din punct de vedere gramatical, cel mai adesea epitetul constă dintr-o determinare: a unui substantiv printr-un adjectiv, a unui verb printr-un adverb.

În accepţia lui Tudor Vianu, epitetele se clasifică astfel: a) ornant sau general: „Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară. " (M. Eminescu); b) individual: „Înaltă-i e făptura." (V. Alecsandri); c) cromatic: „ Cu rg în râuri sclipitoare." (M. Eminescu); d) personificator: „Ele trec cu harnici unde" (M. Eminescu); e) comparativ: „Şi merg culegătoare de gingaşe fecioare" (Vasile Alecsandri); f) metaforic: „Şi părul său de aur în creţuri lungi se leagă". (Mihai Eminescu); hiperbolic: „Gigantică poartă o cupolă pe frunte" (G. Coşbuc); h) aliterat: „Intr-o sălbatică splendoare/ Vedeam Ceahlăul la apus" (G. Coşbuc); i) onomatopeic: „Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă" (M. Eminescu; j) pleonastic: „Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod" (M Eminescu; k) sinestezic (care exprimă transmutaţia olfactivă a impresiei vizuale): „ O picătură parfumată cu vibrări de violet" (G. Bacovia); 1) aspaţial sau atemporal: „Plutea-n acest imens senin" (G. Coşbuc); m) oximoronic (prin contrast între determinat şi determinant): „ Cu îmbrăţişări de braţe reci" (M. Eminescu); n) tautologic (aceeaşi idee): „Când coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic" (M. Eminescu); o) inversat: „Bătrânul mag înalţă fruntea" (O. Goga).

Epitetele mai pot fi: simple, duble, triple, pletoră (mai mult de trei).

Începând cu epoca romantică, sfera de folosire a epitetelor se lărgeşte considerabil. Ele pot genera: personificarea, metafora, hiperbola, hotarul dintre cele două fiind perceput în funcţie de sensibilitatea cititorului.


Tag-uri: substantiv



Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :