Vasile Alecsandri a fost un poet militant care a exprimat in versuri idealurile revoluţiei de la 1848 si ale Unirii de la 1859. Participând la serbarea organizata la Putna, cu prilejul împliniri a patru sute de ani de la construirea ei, in 1871, a scris un imn închinat domnitorului Stefan cel Mare.

Imnul este o poezie lirica, in care autorul preamăreşte patria, o personalitate, eroii, idei măreţe, evenimente cruciale din viaţa unui popor, într-un ton solemn. Numele acestei specii literare este de origine greceasca "hymnos" si are sensul de "cântec de biruinţa" de slava.

Fiind un imn închinat unei personalităţi istorice, unui erou al neamului, poezia conţine inca din prima strofa o invocaţie retorica adresata lui Stefan: "O! S tefan, erou sfânt!". Pe parcursul poeziei exista si alte secvente in care domnitorul este invocat fie prin construcţii metaforice: "O! soare- nvingator!"; "O! Umbra eroica", fie prin cuvinte cu sens propriu: "O, Ştefane".

Personalitate domnitorului este scoasa in evidenta in prima strofa prin construcţiile "erou al romanilor" ,"erou sfânt" ,"sublimaţi glorie" evidenţiind curajul,eroismul si dragostea de patrie. Figura domnitorului este situata dintr-un anumit timp si spaţiu evidenţiate prin epitetul "vechiul tau mormânt" si personificările "Carpaţii te păzesc". Imaginea eroului dăinuieşte peste timp, natura a trecut in eternitate faptele sale.

In strofele a II-a si a V - a imaginea eroului este prezentata din trei perspective temporale: trecut, prezent si viitor. Raportat la trecut, Stefan cel Mare apare ca un luptător neînfricat, viteaz, cu dragoste de tara si spirit de sacrificiu, apărător al ideilor creştine. El s-a remarcat si ca om politic, ca un bun diplomat: "Măreţ in sânul luptelor! Şi-n pace ai fost măreţ!"

Însuşirile voievodului sunt evidenţiate prin antiteza "cu drag - cu dispreţ" (referitoare la tara si moarte), prin metafora "sânul luptelor" si epitetul măreţ repetat.

Raportata la prezent, imaginea domnitorului devine un simbol pentru contemporanii poetului, simbolul soarelui dătător de viaţă, al libertăţii si al independentei. Amintirea sa dăinuieşte "peste timp". "In cer apune soarele/.... In veci tu nu apui”.
Voievodul a constituit si constituie lumina călăuzitoare: "Prin negura trecutului/ O! soare- nvingator./ Lumini cu raze splendide/ Prezent si viitor" .
Imaginea domnitorului este constituita din antiteze: a stinge lumina, trecut - viitor, negura - raze, din metafora" soare- nvingator" .

Raportat la viitor, Stefan apare ca un vizionar care dorea unirea tuturor romanilor: "Visai unirea Daciei/ Cu-o turma şi-un pastor" .Visul sau s-a împlinit: "Uniti suntem in cugete./ Uniti in Dumnezeu."

Metafora "mare umbra eroica " evidenţiază dăinuirea in timp a figurii eroice a lui Stefan cel Mare, iar dorinţa de unitate este exprimata prin metafora "o turma şi-un pastor" si epitetul "sacru dor".

Strofa finala reia din prima strofa elemente referitoare la timp si loc, caci aici are loc legământul sfânt al tuturor romanilor sa duca mai departe gloria străbuna. Prozodia conferă muzicalitate solemna. Rima este încrucişata, măsura 6-8 silabe, ritmul iambic, iar strofa formata din opt versuri.

Poezia este un imn pentru ca este o poezie lirica in care autorul îşi exprima sentimentele de dragoste, de admiraţie fata de o personalitate de excepţie a istoriei noastre. In al doilea rand sunt folosite invocările retorice,adresarea directa si evocarea, realizate prin procedee retorice specifice imnurilor.

Tonul poeziei este avântat, solemn,de cântec de lauda, poetul preamărind însuşirile domnitorului.

---

Tag-uri: stefan cel mare, vasile alecsandri, putna

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 October '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---