Poezia ‘’Lacul’’, publicata la 1 septembrie 1877, in revista ‘’Convorbiri literare’’, apartine marelui poet national si universal Mihai Eminescu (1850-1889), incadrandu-se in tema dragostei si a naturii.
Aceasta creatie literara se deschide si se inchide cu imaginea lacului tema fiind iubirea dorita dar nerealizata.
Titlul reprezinta unul dintre elementele cadrului natural, fiind cheia interpretarii textului.
Poezia cuprinde cinci strofe care sunt catrene, cu rima incrucisata, imperfecta, masura de 8 silabe si ritmul trohaic. Cele cinci strofe sunt structurate in trei secvente care apartin unei opere lirice deoarece poetul Mihai Eminescu isi exprima direct sentimentele.
Prima secventa cuprinde primele doua strofe si reprezinta planu l real al creatiei.
In prima strofa, tabloul este plin de culoare, inconjurat de codri si saturat de nuferi, lacul devine spatiul in preajma caruia cei doi indragostiti se vor sustrage trecerii timpului.
Cateva epitete :’’lacul…albastru’’, ‘’nuferi galbeni, cercuri albe’’, fac din cadrul deschis un spatiu al sperantei si al asteptarii.
In descrierea decorului, unde eul liric este in asteptare, se folosesc verbe la modul indicativ ‘’incarca, cutremura, ascult, astept.’’
Atmosfera de liniste ce invaluie lacul, speranta, emotia si incordarea poetului sunt redate printr-o inversiune ce sugereaza imaginea lacului devenit albastru sub lumina lunii :’’Lacul codrilor albastru , Nuferi galbeni il inacarca’’, imbinand imaginile auditive cu cele vizuale : ‘’Tresarind in cercuri albe, El cutremura o barca’’, aceasta fiind tot o inversiune.
Aliteratia realizata prin folosirea consoanei ‘’r’’ din sintagmele ‘’Tresarind in cercuri ‘’si ‘’Cutremura o barca’’, sugereaza o imagine sonora ce pare a prelua starile si sentimentele eului liric, iar epitetele cromatice (albastru, galbeni, alb) sugereaza o atmosfera de vraja redand importanta momentului pentru natura- lacul si pentru indragostit.
Sentimentele iubirii si al dorului infrigurat sunt redate in strofa a doua, versul al doilea.
Datorita folosirii verbului ‘’sa rasara‘’ in loc de ‘’sa apara’’ poetul o invecineaza pe iubita cu astrele (luna si stelele) si o incadreaza in vecie. Din aceasta cauza cuvantul ‘’ea’’ este scris cu un alt caracter de litere, in poezia eminesciana cei doi indragostiti reprezentand perechea eterna.
Planului ideal ii cosrespund strofele a treia si a patra. Acum, dorita clipa de iubire este imaginata ca o modalitate de incadrare cu armonia cosmica, in consecinta, totul este pus in concordanta cu aceasta. Dupa sosirea iubitei, barca ii va purta in voie pe cei doi indragostiti pe lacul luminat de luna si infiorat usor de vant.
Verbele la modul conjunctiv scot clipa de iubire din planul real si o proiecteaza in planul ideal (sa sarim, sa scap).
Cateva imagini auditive (vantul sa fosneasca, sa sarim, sa scap) iar epitetul ‘’luntrea mica ‘’ contribuie la realizarea tabloului acestuia feric.
Strofa a cincea, secventa a treia sugereaza dezamagirea indragostitului deoarece in spatiul ideal, iubita nu vine si nici nu va veni, asteptarea fiind zadarnica :
Dar nu vine…singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
Aceasta amaraciune este sugerata prin punctele de suspensie din primul vers si prin epitetul ‘’singuratic’’.
Verbele ‘’suspin’’ si ‘‘sufar’’ transmit si ele tristetea indragostitului care revine la realitate, indurerat ca nu a putut sa-si implineasca viata cu fiinta iubita.
Poezia se incheie cu imaginea lacului care impartaseste sentimentele eului liric, devenind sobru.
Indragostitul ramane dezamagit de asteptarea zadarnica a iubitei si de visul naruit si dorinta neimplinita si distrusa de lipsa dragostei sale.

---

Tag-uri: pastel, lacul

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 March '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---