Alexandru Vlahuta a fost un poet si un prozator roman. Fiu al unor tarani, el s-a nascut la 5 septembrie 1858 si a murit la 19 noiembrie 1919.
A scris opera in proza cum ar fi “Romania pitoreasca “(1910) , “Din trecutul nostru” (1908) sau “Pictorul Grigorescu” (1910) dar si numeroase poezii publicate in volume.
Poezia “Sonet” (A revenit frumoasa primavara ) trateaza tema romantica a comuniunii omului cu natura. Este o opera lirica deoarece eul liric isi exprima in mod direct gandurile si sentimentele pe care el le traieste la ivirea primaverii precum si admiratia peisajului de natura.

Deoarece natura preia sentimentele eului liric, acesta traieste din rezonanta cu transformarea naturii iar cei doi se contopesc.
Titlul poeziei ne duce cu gandul la o poezie cu forma fixa – sonetul – care in mod normal este alcatuit din 14 versuri impartite in 4 strofe : doua catrene si 2 tertete sau 3 catrene si 1 dubla. Fiecare vers are 11 silabe iar rima este abba , baab cdc dcd .Intr-un sonet nu trebuie sa se repete niciun cuvant, iar ultimul vers trebuie sa fie o concluzie.

La o lectura atenta, observam ca poezia citata, desi poarta titlul “Sonet” nu se incadreaza ,a schema clasica a unei poezii cu forma fixa : poezia are 14 versuri dar acestea nu sunt catrene iar poezia are 3 strofe alcatuite din cate trei cuvinte, distribuite conform schemei, de asemenea masura versului este de 11 silabe, cuvintele nu se repeta dar ultimul vers nu este o concluzie deoarece nu reprezinta o propozitie de sine statatoare : “a gandurilor mele intrerupere “.
Tema poeziei este venirea primaverii.

Astfel, in prima strofa primavara apare ca fiind o forta declansatoare a amintirilor din copilarie, motiv de bucurie dar si de melancolie ‘’fac in tine moartea sa tresare “.
Ideea poetica este exprimata prin intermediul imaginilor vizuale constituite in versul al 2-lea , care are functie de comparatie, in care “copacii infloriti par incarcati de zapada”. O alta figura de stil care apare aici este epitetul “frumoasa primavara”, care reprezinta im acelasi timp o inversiune.

Prezenta eului liric este marcata prin utilizarea formei de persoana I plural a adjectivului posesiv “noastre”. Astfel, poetul generalizeaza si prezenta nu mai reprezinta o singura persoana “eu” ci intreaga umanitate.

In strofa a 2 a, poetul descrie un tablou din natura vazut prin ochii sai, si deci subiectiv, pentru ca acesta atribuie elementelor naturale calitati deosebite. Astfel, razele de soare sunt impletite cu iubire, freamatul codrului e plin de farmec, linstea serii ne predispune la visare… Si in aceasta strofa apar imaginile artistice pentru ca este vorba despre un peisaj natural, in ceea ce priveste figurile de stil, observam metafora:”fanfara codrului”. Apar imaginile vizuale dar si cele auditive care simbolizeaza freamatul codrului,, imaginea sa impanzita de cantecul diferitelor pasarele, de asemenea epitetul “vinuri dulci” precum si imaginea creata in ultimul vers “in cer e sarbatoare” reprezinta un fel de concluzie a strofei: un asemenea peisaj care starneste admiratia poetului nu poate decat sa demonstreze ca nu numai intreaga natura, ci si spatiul celest a imbracat haina de sarbatoare caci are un motiv de bucurie: venirea primaverii.

Eul liric este absent aici pentru a-si face aparitia in ultima strofa, unde apar numeroase marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric. Este vorba despre formele verbale la persoana I singular: “ascult, privesc, respir, am fost, sa simt” precum si de persoana I singular “-mi, mele “.

---

Tag-uri:

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 March '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---