FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 2,023
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Ce este Epitetul

Tag-uri Populare


literatura   poezie   roman   poet   scriitor   proza   nuvela   poem   comedie   comentariu   drama   opera literara   basm   teatru   romantism   roman realist   curent literar   personaje   gramatica   istorie   comunicare   caracterizare   filozofie   prozator   opera   balada   genul epic   naratiune   genul epic in proza   roman subiectiv   procedeu stilistic   autor   pastel   dramaturg   genul dramatic   povestire  

All Tags

Famous Forum

 

Ce este Epitetul

 Q:   Intreaba despre Ce este Epitetul       
Ce este Epitetul Este un adjectiv ori un adverb, determină un substantiv sau un verb, printr-un adjectiv, un alt substantiv sau adverb, cu o mare valoare expresivă, reliefând unele însuşiri deosebite ale numelui ori mişcării, aşa cum se reflectă ele în imaginaţia autorului.
Trebuie să menţionăm că nu orice adjectiv sau adverb devin automat epitete sau complement de mod, ci doar acelea cu o mare forţă emotivă.
Din punct de vedere gramatical, cel mai adesea epitetul constă dintr-o determinare: a unui substantiv printr-un adjectiv, a unui verb printr-un adverb.

ÃŽn accepÅ£ia lui Tudor Vianu, epitetele se clasifică astfel: a) ornant sau general: „Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară. " (M. Eminescu); b) individual: „à Žnaltă-i e făptura." (V. Alecsandri); c) cromatic: „ Curg în râuri sclipitoare." (M. Eminescu); d) personificator: „Ele trec cu harnici unde" (M. Eminescu); e) comparativ: „Şi merg culegătoare de gingaÅŸe fecioare" (Vasile Alecsandri); f) metaforic: „Şi părul său de aur în creÅ£uri lungi se leagă". (Mihai Eminescu); hiperbolic: „Gigantică poartă o cupolă pe frunte" (G. CoÅŸbuc); h) aliterat: „Intr-o sălbatică splendoare/ Vedeam Ceahlăul la apus" (G. CoÅŸbuc); i) onomatopeic: „Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă" (M. Eminescu; j) pleonastic: „Peste care trece-n zgomot o mulÅ£ime de norod" (M Eminescu; k) sinestezic (care exprimă transmutaÅ£ia olfactivă a impresiei vizuale): „ O picătură parfumată cu vibrări de violet" (G. Bacovia); 1) aspaÅ£ial sau atemporal: „Plutea-n acest imens senin" (G. CoÅŸbuc); m) oximoronic (prin contrast între determinat ÅŸi determinant): „ Cu îmbrăţişări de braÅ£e reci" (M. Eminescu); n) tautologic (aceeaÅŸi idee): „Când coboară-n ropot dulce din tăpÅŸanul prăvălatic" (M. Eminescu); o) inversat: „Bătrânul mag înalţă fruntea" (O. Goga).

Epitetele mai pot fi: simple, duble, triple, pletoră (mai mult de trei).

Începând cu epoca romantică, sfera de folosire a epitetelor se lărgeşte considerabil. Ele pot genera: personificarea, metafora, hiperbola, hotarul dintre cele două fiind perceput în funcţie de sensibilitatea cititorului.


Tag-uri: substantiv



Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :