Complotul contra lui Domitianus (18 septembrie 96) îl găseşte pe Traian la Rin, unde îndeplinea funcţia de guvernator al Germaniei Superioare. Tot acolo îi va sosi şi vestea adopţiunii sale de către noul împărat, ceea ce-l făcea cezar al imperiului şi, totodată, nefiind vorba de o simplă adopţiune, ci de o colegialitate cu Nerva, coîmpărat (imperator et consors Iribuniciae potestatis = împărat şi asociat la puterea tribunicială).

Dar cum atunci (octombrie 97) treburi însemnate îl reţineau pe Rin (victoriile în luptele cu triburile germanice îi vor aduce, lui şi împăratului, titlul de Germanicus), Traian rămase mai departe acolo - caz unic în istoria Romei - , nerenunţînd, însă, l a prerogativele de cezar.

Era, de fapt, şi ceea ce aşteptau de la el senatorii, îngrijoraţi de nemulţumirea prefectului pretoriului şi a altor pietorieni influenţi. Imensul prestigiu al lui Traian făcu, însă, să înceteze orice murmur de nemulţumire şi chiar îngamfatul Casperius Aelianus, prefectul pretoriului, împreună cu alţii din tabăra sa, la simplul ordin al lui Traian, se prezentă supus în cartierul general de pe Rin, unde fu judecat, condamnat la moarte şi executat. (Prudent, Traian înlocui, totuşi, garda pretoriană din paza personală cu ostaşi din legiunile de sub comanda sa.)

La 27 ianuarie 98, pe Palatin, bătrânul Nerva se stinse: încă pe Rin, în Colonia Agrippinensis (azi Köln) unde lucra la o graniţă trainică a imperiului cu lumea germanică, vestea ajunse la Traian prin grija lui Hadrianus şi a lui Severianus.

Şi, cu toate că între mesageri avu loc o veritabilă întrecere, vestea urcării sale pe tronul imperial sosindu-i cu extremă rapiditate, Traian rămase şi de astă dată în tabără, încredinţând senatului administrarea Romei. Atitudine absolut uimitoare, care avu darul să-i facă pe influenţii politicii vremii şi pe militari să înţeleagă că Roma era cea care avea nevoie de Traian. întirzierea lui Traian pe graniţe avea, însă, o altă cauză, care-l va mai reţine un an departe de Roma.

Incă înainte de adopţiunea lui Traian de către Nerva, cand nimănui nu-i trecea prin cap ideea de a urca pe tronul Romei un provincial - faptul nu avea precedent, viaţa de tabără pe limesul imperial, departe de patimile care tulburau viaţa publică a Capitalei, îi oferi lui Traian posibilitatea unei analize lucide a situaţiei generale a imperiului. Nemulţumirile, din ce în ce mai numeroase şi manifestate acut ale sclavilor şi sărăcimii rurale, secătuirea finanţelor publice în vremea lui Domitianus, lipsa de randament a agriculturii italice provocată de ineficienta muncii servile şi de importurile alimentare masive şi ieftine din provincii, pauperizarea micilor proprietari, chiar şi a celor mijlocii, ce se manifesta de multă vreme în Peninsula italică, concomitent cu presiunile periferice, atat ale populaţiilor supuse, cat şi ale celor din imediata vecinătate a graniţelor, erau de natură a îngrijora pe orice observator cat de cat atent.

Şi de cel mai mare interes pentru imperiu era asigurarea graniţei nordice, unde conflictele Romei cu popoarele învecinate se desfăşurau cu o mare intensitate de mai bine de un secol, în mod practic se putea vorbi nu de graniţe, ci de un veritabil front de peste două mii de kilometri pe Rin, de la gurile acestuia şi pe Dunăre, pană la vărsarea în Pontus Euxinus.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---