În timpul triumfului organizat lui Traian la Roma (decembrie 102) acestuia îi este conferit titlul victorios „Dacicus". Dar Dacia nu fusese supusă. Traian o ştia tot atît de bine ca şi Decebal. Aşa încît, pregătirile pentru un nou război încep chiar din primăvara anului 103. Spre a-şi mări viteza de manevră şi a-şi îmbunătăţi comunicaţiile, Traian începu construirea în dreptul Drubetis-ului (azi Drobeta-Tumu Severin), a unui pod peste Dunăre. Lucrările au fost conduse de Apollodor, autorul proiectului şi au durat doi ani.

Uimitoare lucrare de artă inginerească, avand de traversat o lăţime de apă de 1 127 metri, adancă, la mijloc, de peste 30 metri, podul avea, între cele douà „Æ’ portaluri de pe maluri, o lungime de 1 135 metri; susÅ£inută pe 20 de picioare de piatră, calea rutieră de peste Dunăre se sprijinea pe arcuri cu o deschidere de 5ti metri. Al doilea război cu Dacia putea începe.

Dealtfel, conflictele numeroase angajate de regele Decebal în teritoriul roman din preajma Dunării şi în lumea barbară aliată a Romei, între care celebra capturare a lui Cneius Pompeius Longinus3, militar de mare talent şi unul dintre apropiaţii lui Traian, au menţinut între Roma şi Dacia o permanentă stare de conflict. în ziua de 4 iunie 105, Traian s-a îmbarcat la Brundisium. Era hotărat, pentru a obţine o victorie totală, să atace direct centrul regatului, pe care se hotărase să nu-l mai păstreze nici în chip de client supus, ci să-l transforme în provincie. O arată şi faptul că în suita sa îl luase şi pe viitorul guvernator al Daciei, Decimus Terentius Scaurianus. O spune si, în Dacica, comentariile sale din aceste războaie. în iulie, în fruntea unor efective sporite Traian trece podul de la Drubetis şi concepe o înaintare pe cinci coloane: pe Valea Oltului, cea comandată de Traian, care, înainte de pasul carpatic de la Turnu Roşu, se uneşte cu o coloană ce traversase Oltenia; prin Porţile de Fier ale Transilvaniei, Valea Mureşului şi Valea Apei Oraşului; prin Valea Jiului şi pasul Valcan; prin Ţara Birsei şi pasul Bran; prin sudul Moldovei. Tăia, în acest fel, legăturile lui Decebal cu o mare parte din teritoriul geto-dac.

Dealtfel, şi poate datorită şi acestei perfide învăluiri, unii şefi daci îl părăsesc pe Decebal, retras la adăpostul munţilor şi al cetăţilor din munţi. Aici s-au dat, în 106, cele mai grele lupte. Complexul de fortificaţii din Munţii Orăştiei, ce apăra Sarmizegetusa Regia, cade pană la urmă. Cade şi Sarmizegetusa. Planul lui Traian triumfase. Decebal, surprins de o unitate de călăreţi romani într-un refugiu din munţii Harghitei, de unde intenţiona să organizeze lupta de eliberare a Daciei, îşi ia zilele. Comandantul detaşamentului, decurionul Tiberius Claudius Maximus, îi duce lui Traian, în cartierul general de la Ranisstorum, capul şi mana dreaptă ale viteazului rege. Ca prim semn al victoriei, Traian trimite la Roma capul regelui dac, ce va fi expus pc sr-ara de piatră a Capitoliului (treptele Gemoniilor). Era cea mai mare victorie a lui Traian. La 11 august 106 Dacia este proclamată provincie romană. Şi Traian rămane în Dacia, pană in anul 107, pentru a o consolida.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 05 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---