Ultimul reprezentant al dinastiei Flavilor, Titus Flavius Domitianus (13 septembrie 81 - 18 septembrie 90), care urmase fratelui său, a fost proclamat împărat, do către garda pretoriană, al cărei amestec în viata politică romană era din ce în ce mai accentuat. Fundamentandu-şi domnia pe puterea pretoriului, Domitianus a condus dictatorial, în veşnic conflict cu senatul, risipind mai ales prin substanţiale daruri An bani făcute armatei vistieria redresată de tatăl său, Vespasianas. Complotul din 96, cu toate că a rămas în istorie ca o conjuraţie de gineceu (soţia lui Domitianus, Domitia Longina, folosindu-se de un libert al ei, Stephanus, ajutat de şambelanii Parthenius şi Sigerius, precum şi de un secrotar, Entol lus, îl ucide pe împărat), a fost opera senatorilor şi curtenilor.

Ridicarea în scaunul imperial a septuagenarului Nerva, care se trăgea dintr-o ilustră familie de senatori şi se bucura do un imens prestigiu în viaţa civilă, prestigiu dublat de o mare pricepere ca administrator, a starnit nemulţumirea gărzii pretoriene. Astfel că de-abia întemeiata dinastie a Antoninilor, mai ales in lipsa unui moştenitor direct, se clătina. Trebuia găsit un sprijin în armată.

La sfatul lui Lucius Sura, om influent în consiliul de coroană, fost consul al Romei, Nerva se hotărăşte să-l adopte pe Traian, al carui prestigiu în randurile armatei era imens. în acest fel dinastia Antoninilor a fost consolidată şi principatul a atins maxima sa înflorire în vremea acestei dinastii. Din ea au mai făcut parte: Publius Aelius Hadrianus (117 - 138), fiu adoptiv allui Traian; Titus Aelius Iladrianus Antoninus Pius (138-161); Marcus Aelius Aurelius Verus (Marcus Aurelias, 161 - 180), personalitate singulară între împăraţii romani, unul dintro filosofii stoici renumiţi ai istoriei romane.

Filosofía nu l-a împiedicat, însă, să participe direct la campanii militare, cum au fost primul război mareomanic (166-175), in Pannonia şi Norricum unde a condus operaţiunile contra alianţei dintre marcomani, iazigi şi ijuazi, sau al doilea război mareomanic (178 - 180), fn urma căruia s-a imbolnăvit de ciumă, la Vindobona (Viena), unda a şi murit.

Marcus Aurelius l-a numit coleg, fiind prima cologialitate imperială, pe Lucius Aurelius Commodus Verus (Lucius Verus, 161 - 169); Lucius Aelius Aurelius Commodus Antoninus (Commodus, 180 - 192), ultimul dintre Antonini, care este eliminat printr-o conjuraţie de gineceu (asasinat organizat de concubina sa, Marcia, în cazarma gladiatorilor), provocată de domnia sa excesiv de tiranică. în vremea ultimilor Antonini, amestecul armatei în viaţa publică este din ce in ce mai frecvent; chiar în vremea lui Marcus Aurelius, împărat al cărui prestigiu era puternic între militari, legiunile din Orient proclamă împărat un contracandidat, pe Avidius Cassius (anul 175), general care comandase legiunile în războiul part din 161 - 165, care este, însă, asasinat după cateva luni.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---