-în Dacia şi Moesia - latina este limba oficială până la începutul secolului al VI-lea.

-Se tinde apoi la o limbă romanică unitară şi completă, răspândită la nord şi la sud de Dunăre, datorită civilizaţiei predominant agrare şi pastorale a autohtonilor creştini (din sec. IV) ortodocşi (din sec. VI) caracterizată prin colonizare rurală şi prin habitat pendulant,

-condiţii istorice şi demografice posterioare anilor 602 - 610 determină diversificarea sistemului lingvistic al romanităţii orientale, apar o seamă de isoglose (linii care marchează, pe o hartă lingvistică -răspândirea unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic), conturându-se arii dialectice, apoi patru dialecte, car e se explică prin influenţe şi inovaţii diferite:

a.rotacismul - transformarea lui n intervocalic în r, specifică dialectului nord-dunărean (dacoromân)

b.palatizarea (muierea) labialelor (sunete la a căror articulaţie participă buzele) se întâlnesc în dialectul macedo-român (aromân), în cel meglenoromân (meglenit), cât şi în dialectul istroromân, dar, în grade diferite de evoluţie şi răspândire.

c.tratamentul africatelor (ce, ci> ţe, ţi; ge, gi>dze dzi, se propunţă . începând cu o ocluziune şi se termină prin sunete pronunţate prin îngustarea candului vocal) este un fenomen specific numai dialectelor româneşti sud-dunărene
-suprimarea vocalei iniţiale a unui cuvânt afereza lui a iniţial caracterizează toate dialectele amintite. Cuvântul latin agnellus, fonetismul originar se păstrează în aromână şi meglenită (nel); în daco-română (miel) în istroromână (mi'e)
-Aromâna - păstrează acuzativul direcţiei din vechea latină (mi duc Bitule, ai s'niardzim Ticolu)
-Dacoromâna - reproduce construcţia latină inovată cu prepoziţii (mă duc la Târgovişte)
-existenţa celor patru dialecte nu afectează unitatea limbii române.

Individualitatea limbii române:

a.arhaismul stratului (fondului) latin
-din cele aproape 6700 de cuvinte păstrate în limbile romanice, unele lipsesc din română; în schimb, aceasta are elemente latine de vocabular specifice (ex: chior, femeie, leagăn, merge, mâine, picior) independente de celelalte limbi romanice
-alte 2090 de cuvinte româneşti, ce reprezintă 60% din fondul lexical de bază al limbii române, moştenite din latină sunt comune cu elemente lexicale din alte limbi romanice. Ele se referă la: forme de relief (câmpie, munte), resurse naturale (aur, argint, sare), activităţi economice (agricultură, meşteşugărie, creşterea animalelor), cereale (grâu, orz, secară), produse (caş, lână, pâine)

b.substratul daco-moesic (daco-mezic)
-cuvintele prelatine (160 - 170, cu 1400 derivate, majoritatea în dialectul nord-dunărean, dau un caracter individual propunţat limbii române
-oronim (carpaţii) şi hidronim (Dunărea), cuvinte care se referă la om şi relaţiile sale: (prunc, copil, bărbat, miere, moş), îmbrăcăminte (brâu, căciulă), unelte, arme (ghioagă, grapă, undrea), la habitate (bordeiu, cătun, ţărână, vatră), floră (brad, mazăre, strugure), adjective (aprig, mare, tare), adverbe (gata, niţel, pururea), verbe (a anina, a bucura, a cruţa, a desmierda, a înţărca, a necheza, a scurma, a viscoli)

c.superstratul slav

-slavii învaţă limba dacoromânilor, căreia îi transmit mai multe caracteristi¬ci timp de mai multe secole

-cele 1470 de elemente slave vechi (sec. VII-XII) şi derivatele lor reprezintă 20% din vocabularul limbii române

-rotacismul este anterior influenţelor slave (n slav nu este tratat în română ca n latin, ex: lână din lat. lana; rană din sl. rana)

-populaţia slavă numeroasă preia de la autohtoni numele de râuri: Ampoi, Buzău, Mureş, Şiret, Olt, Timiş, toate aparţinând substratului daco-moesic, ele au numai caracteristici fonetice slave

-uneori slavii traduc denumirea locală în corespondentul din limba lor (Bistriţa - râul repede sau localitatea Repedea)

-uneori toponimia slavă traduce pe cea a autohtonilor Piatra - Kamena (v.sl. Kamenu)

-alteori terminologia slavă constată realităţi geografice şi demografice: Vlaşca - (ţara vlahilor, a românilor deci), Vlăsia - (Codrul românilor) drenat de Dâmboviţa - (râul stejarilor)

-alţi termeni slavi se adaugă vechilor activităţi economice denumite în limba latină (plug, seceră, târg, vamă, precupeţi)

-alţii suplinesc lipsa corespondenţelor de substrat sau strat (bivol, cocoş, gâscă, ovăz)

-pe plan social, alături de jude (din lat. judex), se statorniceşte termenul de cneaz (v.sl. kenez = principe)

-termeni slavi în domeniul religiei: a blagoslovi, maslu, stareţ, utrenie, vecernie (majoritatea termenilor provin din limba latină)
sursa imaginii http://www.historyforkids.org

---

Tag-uri: razboi, daci, romani, regi, domnie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---