In toate statele antice religia a fost factorul care, pentru a sustine auto ritatea si interesele claselor dominante, a impregnat viata politica si socila, culturala si artistica. La nici un alt popor insa ca la evrei religia nu apare cu o functie atit de determinanta, invocata fiind mereu in viata, obiceiurile si normele de comportament, in politica lor, in dreptul si morala, in literatura si arta lor. Cultura ebraica ii apare cercetatorului de azi, in acelasi timp, con figurata, transfigurata si desfigurata de factorul religios.

Inainte de reformele introduse de Moise, religia ebraica se prezenta in formele primitive ale religiei: magie, oracole, cultul stramosilor, al demonilor si elementelor naturii (arbori, izvoare, munti, grote, stinci), in vene rarea mortilor si a anumitor animal e.

Cand au parasit Egiptul si s-au andreptat spre Canaan, evreii condusi de Moise au inceput sa venereze o divinitate pana atunci venerata de un trib arab nomad, al kenitilor cu numele Yahwe. Probabil ca aceasta divinitate fusese si inainte venerata de triburile ebraice; probabil ca Moise a fost acela care a impus-o definitiv ca zeu unic al evreilor.

Oricum, se pare ca aceasta monolatrie a luat forma unui adevarat monoteism numai in perioada monarhica, tirziu, in secolul al VIII-lea, impunandu-se pe deplin in secolul al VII-lea sau al VI-lea i.e.n. Se presupune ca la inceput triburile ebraice ar fi trecut prin faza totemismului apoi prin cea a cultului stramosilor, ale caror spirite pazeau intrarea casei si a caror imagine pastra o forma umana, impotriva acestor imagini antropomorfe, a acestor divinitati domestice si chiar a reprezentarii in forma umana a lui Yahwe a reactionat Moise pentru a impne adorarea unui singur zeu, fara ca prin aceasta sa fie negata existenta altor zei („monolatrie"), care va duce apoi la credinta in existenta unui singur zeu, la monoteism.

In contact cu canaaneenii tendinta monolatrica a evreilor s-a fortificat. Religia agricultorilor canaaneeni era politeista, mitologia lor era bogata, ritualurile religioase erau complicate cu muzica si dansuri sacre, cu statui ale divinitatilor, cu un cler numeros si bine organizat. In schimb cultul lui Yahwe, auster si simplu, consta in sacrificii, ofrande si venerarea acelui altar portativ, din lemn de salcim placat cu aur, „Arca Aliantei", care semnifica probabiltronul divinitatii invizibile. „Alianta" incheiata intre Yahwe si poporul evreu nu insemna insa atit un pact bilateral, cat o totala supunere a evreilor zeului lor unic, care in schimbul promisiunii de a-i proteja le pretindea un cult in exclusivitate.

Ca sa-l impuna poporului, Moise i-a atri buit lui Yahwe-Iehova mari binefaceri: el i-a eliberat pe evrei din Egipt, el i-a dus in Canaan, el le-a dat legi, sfaturi, ajutor in imprejurari grele, si tot el i-a si pedepsit pentru greselile lor; caci Yahwe este bun si drept, dar si aspru. In felul acesta, pentru individ si poporul evreu religia devenea un factor de moralitate.

---

Tag-uri: ocult, religie, evrei

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---