Statistics:
Visits: 930 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Referat despre practicele cultice, religia si templele evreilor - a treia parte
Q: | Intreaba despre Referat despre practicele cultice, religia si templele evreilor - a treia parte |
Sacrificiul de animale descris pe larg in prima parte a Lcviticului (in special in cap. II) era considerat ca un „prinz" care realiza, magic, o anu mita forma de legatura mistica intre divinitate si credinciosi.
Odata cu dezvoltarea vietii agricole, se aduceau ca ofranda divinitatii si cele dintii fructe sau grine din prima recolta, iar mai tirziu, tamiie si mirodenii aduse din tari straine. Sacrificiile si ofrandele se aduceau la sarbatori. Intreaga familie pornea cu animalul de sacrificat si cu ofrandele spre locul sanctuarului (fiecare sat sau oras isi avea sanctuarul sau), unde astepta preotul.
Capul familiei sugru ma animalul, preotul il ajuta sa-l jupoaie, apoi ardea pe altar grasimea, rinichii si intestinele, iar restul era taiat in bucati si prajit. Preotul varsa apoi pe altar cateva picaturi din vinul si clin untdelemnul adus de credinciosi; dupa care se asezau cu totii si consumau jertfa adusa lui Yahwe, inclusiv vinul care ii indemna la cintari si dansuri. Mai putin interesanta pentru participanti va fi, la o data mai tirzie, practica „holocaustului", cu alte cuvinte, arderea in intregime, a animalului sacrificat.
Dar evreul mergea la sanctuar nu numai pentru a aduce sacrificii sau ofrande, ci si cand era bolnav; cu care ocazie preotul ii punea diagnosticul si ii stabilea tratamentul. Se ducea pentru a andeplini ritualul de purificare, dupa ce se intorcea din razboi, sau dupa multe alte imprejurari care impu neau acest rit. Se ducea pentru a-si plinge o nenorocire, pentru a face un lega mint, a multumi pentru o binefacere primita, sau pentru a-si blestema dus manii. Toate aceste superstitioase practici populare, profetii le vor condamna.
Inca din timpul nomadismului sarbatorile cele mai importante erau, in primul rind, sarbatoarea tunsului oilor, cand se aduceau sacrificii si totul se termina cu un ospat. Apoi sarbatoarea lunii noi; o sarbatoare comuna tuturor popoarelor antice, dar care la evrei era dublata si de o sarbatoare a Lunii pline. in sfirsit, sarbatoarea Pastilor (care avea un caracter strict familial), cand se sacrificau primii miei si iezi ai turmei; cu sangele lor se stropea casa, pentru a o apara contra molimelor si a altor nenorociri.
Odata cu dezvoltarea vietii agricole, se aduceau ca ofranda divinitatii si cele dintii fructe sau grine din prima recolta, iar mai tirziu, tamiie si mirodenii aduse din tari straine. Sacrificiile si ofrandele se aduceau la sarbatori. Intreaga familie pornea cu animalul de sacrificat si cu ofrandele spre locul sanctuarului (fiecare sat sau oras isi avea sanctuarul sau), unde astepta preotul.
Capul familiei sugru ma animalul, preotul il ajuta sa-l jupoaie, apoi ardea pe altar grasimea, rinichii si intestinele, iar restul era taiat in bucati si prajit. Preotul varsa apoi pe altar cateva picaturi din vinul si clin untdelemnul adus de credinciosi; dupa care se asezau cu totii si consumau jertfa adusa lui Yahwe, inclusiv vinul care ii indemna la cintari si dansuri. Mai putin interesanta pentru participanti va fi, la o data mai tirzie, practica „holocaustului", cu alte cuvinte, arderea in intregime, a animalului sacrificat.
Dar evreul mergea la sanctuar nu numai pentru a aduce sacrificii sau ofrande, ci si cand era bolnav; cu care ocazie preotul ii punea diagnosticul si ii stabilea tratamentul. Se ducea pentru a andeplini ritualul de purificare, dupa ce se intorcea din razboi, sau dupa multe alte imprejurari care impu neau acest rit. Se ducea pentru a-si plinge o nenorocire, pentru a face un lega mint, a multumi pentru o binefacere primita, sau pentru a-si blestema dus manii. Toate aceste superstitioase practici populare, profetii le vor condamna.
Inca din timpul nomadismului sarbatorile cele mai importante erau, in primul rind, sarbatoarea tunsului oilor, cand se aduceau sacrificii si totul se termina cu un ospat. Apoi sarbatoarea lunii noi; o sarbatoare comuna tuturor popoarelor antice, dar care la evrei era dublata si de o sarbatoare a Lunii pline. in sfirsit, sarbatoarea Pastilor (care avea un caracter strict familial), cand se sacrificau primii miei si iezi ai turmei; cu sangele lor se stropea casa, pentru a o apara contra molimelor si a altor nenorociri.
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 03 January '11
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :