Regi sau ţărani, greci sau orientali, oamenii din Antichitate se duc la templul lui Apollo din Delfi pentru a afla, din gura Pythiei, ceea ce le rezervă destinul. în fiecare lună, sute de persoane aşteaptă spectaculoasa transă care dezvăluie cuvântul divin. Influenţa sa este aşa de mare, încât se hotărăsc războaie conform sfaturilor oracolului; s-ar fi prăbuşit imperii dacă nu i-ar fi dat ascultare. Printre lăcaşurile de cult greceşti un loc aparte îl ocupă oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent şi prestigios centru religios al Eladei.
În lliada, Homer ne povesteşte despre întemeierea templului. în vremuri obscure, situl adăposteşte un oracol dedicat vechii divinităţi a
pământului, Gaia. El este păzit de cumplitul dragon Tifon. Pentru a-şi însuşi locul, Apollo îl ucide pe Tifon într-o luptă eroică. Cadavrul monstrului, putrezind în acel loc, îi lasă numele său, Pytho, însemnând „eu fac să putrezească". Apollo se transformă după aceea în delfin (Delfi) şi deturnează o corabie cretană: echipajul formează primii servitori ai templului, iar zeul promite să vină în fiecare an ca să-i sfătuiască pe oameni.
Templul lui este situat în centrul universului. El simbolizează buricul lumii, marcat de o piatră numită Omphalostes. Zeus, preocupat să verifice acest lucru, dă drumul într-o zi la două acvile, câte una la fiecare capăt al pământului; ele se întâlnesc deasupra pietrei. Numele de "Delphi" provine probabil de la Delphinios, un epitet ataşat lui Apollo pentru a reda legătura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoţi din Creta pe spatele delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit pe jos până la Delphi din nord şi s-a oprit la Tempe, un oraş în Tesalia şi a cules lauri, plantă sacră pentru el. În comemorarea acestei legende, câştigătorii Jocurilor Pitiene primeau o coroană de lauri culeşi din Tempe. Alţii mai consideră că denumirea oracolului vine de la cuvintul grecesc "delphos", care înseamnă "sin", "inima" - elenii asociind acest cuvânt cu forma de mamelon a locului din virful muntelui Parnas, care ducea către o peştera întunecoasă, locuită, după legendă, de un şarpe uriaş, Pythos, care îi omoră pe toti cei care cutezau să se apropie de aceasta grotă. Potrivit miturilor Greciei antice, Apolo, fiul Zeus, a ucis acest monstru si a inaugurat Jocurile Pythice.
În Oedip Rege, Sofocle, în secolul al V-lea Î.Hr., prezintă prin vocea locastei argumentele scepticilor. Oedip este îngrijorat de prorocirile unui ghicitor, locasta îl linişteşte: „Nu te îngrijora, deci, de ceea ce spui, ascultă-mă şi află că nici o fiinţă muritoare nu înţelege nimic din arta ghicitului, în puţine cuvinte îţi voi da dovezi de-ndată. O profeţie fu odată făcută lui Laios, nu voi spune că de către Apollo în persoană, ci de către servitorii lui. Destinul regelui trebuia să fie ca el să moară de mâna copilului care s-ar naşte din mine şi din el.
Totuşi, toată lumea spune că Laios a fost asasinat de bandiţi străini, cu mult timp în urmă, pe un drum foarte mare, iar când i s-a născut pruncul, nu s-au scurs nici trei zile, că el îi şi legă picioarele şi porunci să fie aruncat de către nişte mâini străine pe un munte la care nu se poate ajunge. în acest caz, Apollo nu şi-a îndeplinit prorocirea: nici fiul lui Laios nu şi-a ucis tatăl, nici Laios, lucru îngrozitor de care el se temea atât de mult, n-a murit de mâna fiului său. lată totuşi cum fuseseră aranjate lucrurile după avertismentele oracolului: nu te nelinişti deloc. Ceea ce zeul crede nece¬sar să facă cunoscut, el o face cu uşurinţă de unul singur".
(Oedip Rege, versurile 707-725)
Dincolo de mit, istoria ne învaţă că primul templu de la Delfi datează de la sfârşitul mileniului al ll-lea Î.Hr. Agăţat pe panta sudică a muntelui Parnas, încadrat de faleza roz Rhodini şi de Flembucos, stânca de culoarea focului, între care ţâşneşte izvorul sacru de la Castalia, templul domină o câmpie acoperită de măslini, domeniul lui Apollo, interzis să fie cultivat. La aproximativ 15 km sud-vest de Delphi se află oraşul-port Kirrha în Golful Corintean. Pelerinii sosesc acolo fie pe mare, debarcând în micul port Kirrha, fie pe uscat, traversând strâmtoarea Arachova. Delphi este un oraş în Grecia antică, casă a Oracolului delfic în mitologia greacă, dedicat zeului Apollo şi locuit de nimfa Cassotis, care era venerată în întreaga lume antică. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.
Începând cu secolul al Vl-lea, oraşul Delfi apare nu departe de templu, obţinându-şi resursele din trecerea pelerinilor. In 548, un incendiu devastează templul: el este reconstruit, mai mare şi mai frumos, datorită unei subscripţii panelenice.
Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Ele erau selectate din rindurile tinerelor din Delphi si trebuiau sa traiasca in cinste si austeritate. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la început sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda în subsolul sfînt al templului lui Apolo.
Înainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfînt Kastal, unde îsi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau în apele reci ale izvorului de munte, pentru a se încarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde înghiteau o gura de apa pentru a capata întelepciunea divina, fara de care nu puteau intra în contact cu zeul Apolo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamâie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cînd fetele dadeau semne ca s-au ameţit, intrau în templu si raspundeau întrebarilor puse la vizitatori, facînd previziuni despre viitor. Acestea erau facute în versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca întotdeauna.
La început, oracolul este ascultat o dată pe an. În faţa succesului mereu crescând, preoţii adoptă un ritm lunar şi folosesc două, apoi trei preotese. Cu toate acestea, cei ce ajung să le ceară sfatul aşteaptă adesea mai multe zile până să le vină rândul. Aceste zile sunt consacrate ofrandelor, jertfelor şi purificărilor. Se stropesc cu apă de la izvorul Castalia, deasupra căruia există şi azi gravată această frază: „O picătură ajunge bunului pelerin, cât despre cel rău, nici oceanul nu i-ar spăla mârşăvia". Oracolul este costisitor; solicitantul trebuie să cumpere o prăjitură foarte scumpă pe care să o ofere pe un altar, în faţa sanctuarului, apoi, pe un alt altar, el jertfeşte o oaie sau o capră.
Pythia este intermediara între zeu şi oameni, este personajul cel mai important din sanctuar. Primele preotese sunt fecioare tinere, ne spune istoricul grec Diodor din Sicilia, însă tradiţia este modificată în ziua în care un bărbat, mânat de simţuri, o violează pe una dintre ele. Atunci, ele sunt înlocuite cu femei în jur de 50 de ani, de obicei simple ţărănci din regiune.
Nu este necesar ca acestea să posede vreun dar special pentru a îndeplini această funcţie: ele nu sunt decât instrumentul lui Apollo. în ziua oracolului, Pythia se purifică printr-o baie rituală şi îmbracă un costum de ceremonie. Apoi se instalează în fundul sanctuarului, pe un trepied de aur. Acolo, ea respiră exalarea sacră (pneuma enthusi-astikon), şi fără îndoială halucinogenă, care se ridică dintr-o crăpătură din pământ. Intră în transă, devenind vocea lui Apollo.
Urlă, geme, îngână vorbe de neînţeles pe care preotul (prophetes) le interpretează pentru a da un răspuns solicitantului. Prestigiul oracolului din Delphi a crescut deosebit de mult atunci când grecii erau ameninţaţi de perşi, iar prin răspunsul dat de oracol s-a găsit soluţia salvatoare. Se spune ca atenienii s-au strâns în sanctuarul Pythiei si au întrebat-o: "Trebuie sa luptam împotriva armatelor lui Xerxes, regele persan care a cucerit câteva cetăţi greceşti si acum ameninţă Atena, sau ar fi mai înţelept sa predam armele?". Prezicătoarea le-a răspuns: "Doar întăriturile de lemn pot salva Atena!". Politicianul Temistocle (526-460 î. Chr.), decriptând răspunsul oracolului, a ajuns la concluzia ca trebuie să adune vasele de război în jurul Atenei pentru a o apăra. Ciocnirea dintre atenieni si persi a avut loc în strâmtoarea Salamina, în anul 480 î. Chr., si grecii au reusit sa obtina o rasunatoare victorie în aceasta batalie navala
Datorita acestor pelerini, Delphi a devenit un important centru comercial, si de aici cultura greaca s-a raspîndit în întreaga lume civilizata.
Situl arheologic de la Delphi a fost înscris în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Regi sau ţărani, greci sau orientali, oamenii din Antichitate se duc la templul lui Apollo din Delfi pentru a afla, din gura Pythiei, ceea ce le rezervă destinul. în fiecare lună, sute de persoane aşteaptă spectaculoasa transă care dezvăluie cuvântul divin. Influenţa sa este aşa de mare, încât se hotărăsc războaie conform sfaturilor oracolului; s-ar fi prăbuşit imperii dacă nu i-ar fi dat ascultare. Printre lăcaşurile de cult greceşti un loc aparte îl ocupă oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent şi prestigios centru religios al Eladei.
