Cu toate că familia Alcmeonizilor jucase un rol important în readucerea lui Pisistrate în fruntea Atenei, acesta i-a exilat. Clistene, care era, ca fiu al lui Megacles, şeful familiei (în sens de genos), fusese crescut în respectul faţă de drepturile cetăţenilor, faţă de legiuirile democratice ale lui Solon. Conducerea personală, din timpul tiraniei lui Pisistrate şi apoi a fiilor săi Hiparc şi Hipias, era considerată, în conştiinţa exilaţilor, cel mai mare rău dat Atenei.

In 510 î.e.n., sesizand şubrezirea poziţiilor tiraniei ateniene, Clistene socoteşte că a sosit momentul eliberării şi decide întoarcerea forţată a exilaţilor. Este, însă, respins de tiran. Adoptă, atunci, o al tă cale: promiţînd preoţilor din Delphi că le va reface templul ars, le caştigă simpatia şi aceştia instigară pe unul din cei doi regi ai Spartei, Cleomenes, împotriva lui Hipias. Delphi, oras in Phocida, unde se afla, chiar pe locul unde se zicea ca zeul Apolon a rapus balaurul Phiton, templul si oracolul lui Apolon. Oracolul delphic era ascultat in intreaga Grecie. Prezicerile si sfaturile oracolului erau intocmite de preotii sanctuarului care interpretau de cele mai multe ori in exprimari ambigue, cuvinte incoerente ale uneia din cele trei preotese ale lui Apolon, Pythia. Preoteasa intra în „delir sacra" in urma acţiunii substanţei din frunzele de dalin, pe care le mesteca, combinată cu inspirarea unor vapori de parfum şi tămaie, degajaţi prin crevasa deasupra căreia îşi avea fixat trepiedul.

Combinată cu mişcarea populară antitiranică, intervenţia spartanilor lui Cleomeneb îi readuc pe Alcmenoizi in cetate, iar Hipias este nevoit să se refugieze în Helespont (509 i.e.n.).

Aristocraţia gentilică ateniană nu vedea, însa cu ochi buni, prezenţa lui Clistene in Atena, mai ales in urma dezvăluirii intenţiilor acestuia nu numai de a restaura „coinstituţia" lui Solon, ci şi de a realiza o restructurare sociali adancă vizand înlăturarea rămăşiţelor gentilice, care să faca viabilă democraţia. In fruntea aristocraţiei se afla un luptător de asemenea ferm şi prevăzător: Isagoras, ales arhonte în 508 î.e.n. Acesta face apel la acelaşi Qeomenes care, avand prilejul unei imixtiuni în destinele Atenei, nud scapă. Sparta, invocand „crima" Alcmeonizilor de a fi ucis în templul Atenei pe conjuraţii lui Kylon, cere îndepărtarea lui Clistene.

Pentru a preveni invazia spartanilor în Attica, Clistene se expatriază de bunăvoie. Cu toate acestea Qeomenes pătrunde în Attica şi, în colaborare cu Isagoras, alungă sute de familii din Atena care se solidarizaseră cu Clistene, înlătură Consiliul celor 400 (Bule) şi încredinţează puterea celor 300 de reprezentanţi ai aristocraţiei. Măsurile adoptate provoacă, însă, o amplă mişcare a populaţiei Atenei care reuşeşte, după ce asediază Acropolea, să-i alungi pe Cleomenes şi Isagoras.

Clistene revine în Atena, în 506 î.e.n., împreună cu 700 de familii exilate şi îşi aplică neîntirziat pniei lele. Prima reformă a lui Clistene şi cea mai importantă in vederea lichidării puterii eupatrizilor a fost reorganizarea administrativ-teritorială a Atticii.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---