Statistics:
Visits: 2,971 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Statul spartan in perioada lui Licurg
Q: | Intreaba despre Statul spartan in perioada lui Licurg |
Revenit dintr-un voiaj de documentare legislativă, aproape sigur că legendar, din Creta sau de la Delphi, unde ar fi consultat oracolul pylhiac, Licurg a compus maximele scurte, retrăi, care cuprindeau legile şi deciziile importante. Intervenţia lui Licurg în viaţa societăţii spartane s-a făcut simţită mai ales in codificarea obiceiurilor şi riturilor mai vechi ale doricnilor, desigur că adaptate noilor condiţii. Potrivit retrăi, băieţii (numai cei perfect sănătoşi, cei cu infirmităţi fiind omoraţij erau lăsaţi mamei pană la varsta de şapte ani. Intre 7 şi 20 de ani creşterea şi educarea lor era încredinţată societăţii.
Educaţia, deosebit de aspră, urmărea pregătirea pentru război în cadrul falangei, celebră formaţie de luptă, creată de spartani şi perfecţionată, mai tarziu, de macedoneni. Precizia şi perfecta corelare a mişcărilor componenţilor falangei, de peste 1500 de oameni, au făcut-o teribilă. Pentru a trece în randul războinicilor (toţi egalii între 20 şi 60 de ani), aspirantul susţinea un examen care consta dintr-un trai izolat, de durată, timp în care trebuia să-şi asigure hrana din jefuirea (de cele mai multe ori cu omor) a hiloţilor, obicei crud, numit kripteia, care era dezaprobat cu asprime de grecii din celelalte cetăţi.
După trecerea acestui examen, tanărul era repartizat într-una din enomotiile (ceată unită prin jurămant, în timp de pace - sisitia) care compuneau lokeia, unitate corespunzătoare unuia din „satele" în care era împărţit centrul statului, în număr de patru sau cinci. Această educaţie era în detrimentul celei spirituale. De altfel Sparta n-a strălucit niciodată prin realizări artistice, îndreptăţind remarca lui Tucidide: „Dacă vreodată nu vor mai rămane în Sparta decat sanctuarele şi temeliile edificiilor publice, posteritatea cu greu va crede că puterea Spartei a fost pe măsura renumelui ei". Potrivit retrei, spartanilor le era interzis să se ocupe de altceva în afara afacerilor militare şi publice, să folosească monede, în afară de bucăţele de fier, să călătorească peste hotare, să-şi dureze case somptuoase cu unelte perfecţionate, să facă exces de vorbe - de aici termenul „laconic" -, să se îmbrace cu bogăţie. Respectarea retrei se explică şi prin necesitatea păstrării puterii de către minoritatea spartanilor (în jur de 10 la sută din populaţia statului), nevoită să facă faţă deselor răscoale ale hiloţilor.
Tot Licurg, printr-o reformă agrară, a pus capăt şi inegalităţii economice dintre spartani, împărţind teritoriul arabil cuvenit egalilor în 9000 de Meros egale. A fost şi ultima măsură adoptată de acesta. Punandu-şi concetăţenii să jure că vor respecta retra şi randuielile politice şi economice, Licurg părăsi Sparta pentru un voiaj fără intoarcere, intrand în simbolica spartană ca erou naţional şii Zeu. Organizarea efectuată de Licurg a fost un pas înainte! pentru societatea spartană. Faptul este suficient demonstrat prin aceea că timp de patru secole şi mai bine falangele spart tane au triumfat în aproape toate luptele purtate, în expansiunea teritorială din secolele al VIII-lea şi al VII-len.
După două războaie îndelungi şi grele, între 735 şi 668 i.e.n., Sparta cucereşte fertila Mesenie, regiune din sud-vestul peloponesiac, pe care populaţia învinsă o părăsi, refuglindu-se la Naupactos (Lepant astăzi), prin grija Atonei, precum şi în Sicilia, la Zanclos, cetate dezvoltată de mesenieni sub mumele Mesina. (Mesenienii se reantoarseră în Mesenia după ce Epaminonda îi învinsese pe spartani la Leuctra, în 371 î.e.n.) Dealtfel, expansiunea spartană a avut loc pană în 458 î.e.n., data finală a unui al treilea război, ce a durat şase ani, şi care a opus Spartei Argolida, veche regiune a culturii miceniene create de ahei (oraşe importante: Tirint, Argos, Micena) din nord-estul Peloponesului. Respectarea strictă a legislaţiei lui Licurg avea să ducă Sparta la apogeul puterii sale.
Educaţia, deosebit de aspră, urmărea pregătirea pentru război în cadrul falangei, celebră formaţie de luptă, creată de spartani şi perfecţionată, mai tarziu, de macedoneni. Precizia şi perfecta corelare a mişcărilor componenţilor falangei, de peste 1500 de oameni, au făcut-o teribilă. Pentru a trece în randul războinicilor (toţi egalii între 20 şi 60 de ani), aspirantul susţinea un examen care consta dintr-un trai izolat, de durată, timp în care trebuia să-şi asigure hrana din jefuirea (de cele mai multe ori cu omor) a hiloţilor, obicei crud, numit kripteia, care era dezaprobat cu asprime de grecii din celelalte cetăţi.
După trecerea acestui examen, tanărul era repartizat într-una din enomotiile (ceată unită prin jurămant, în timp de pace - sisitia) care compuneau lokeia, unitate corespunzătoare unuia din „satele" în care era împărţit centrul statului, în număr de patru sau cinci. Această educaţie era în detrimentul celei spirituale. De altfel Sparta n-a strălucit niciodată prin realizări artistice, îndreptăţind remarca lui Tucidide: „Dacă vreodată nu vor mai rămane în Sparta decat sanctuarele şi temeliile edificiilor publice, posteritatea cu greu va crede că puterea Spartei a fost pe măsura renumelui ei". Potrivit retrei, spartanilor le era interzis să se ocupe de altceva în afara afacerilor militare şi publice, să folosească monede, în afară de bucăţele de fier, să călătorească peste hotare, să-şi dureze case somptuoase cu unelte perfecţionate, să facă exces de vorbe - de aici termenul „laconic" -, să se îmbrace cu bogăţie. Respectarea retrei se explică şi prin necesitatea păstrării puterii de către minoritatea spartanilor (în jur de 10 la sută din populaţia statului), nevoită să facă faţă deselor răscoale ale hiloţilor.
Tot Licurg, printr-o reformă agrară, a pus capăt şi inegalităţii economice dintre spartani, împărţind teritoriul arabil cuvenit egalilor în 9000 de Meros egale. A fost şi ultima măsură adoptată de acesta. Punandu-şi concetăţenii să jure că vor respecta retra şi randuielile politice şi economice, Licurg părăsi Sparta pentru un voiaj fără intoarcere, intrand în simbolica spartană ca erou naţional şii Zeu. Organizarea efectuată de Licurg a fost un pas înainte! pentru societatea spartană. Faptul este suficient demonstrat prin aceea că timp de patru secole şi mai bine falangele spart tane au triumfat în aproape toate luptele purtate, în expansiunea teritorială din secolele al VIII-lea şi al VII-len.
După două războaie îndelungi şi grele, între 735 şi 668 i.e.n., Sparta cucereşte fertila Mesenie, regiune din sud-vestul peloponesiac, pe care populaţia învinsă o părăsi, refuglindu-se la Naupactos (Lepant astăzi), prin grija Atonei, precum şi în Sicilia, la Zanclos, cetate dezvoltată de mesenieni sub mumele Mesina. (Mesenienii se reantoarseră în Mesenia după ce Epaminonda îi învinsese pe spartani la Leuctra, în 371 î.e.n.) Dealtfel, expansiunea spartană a avut loc pană în 458 î.e.n., data finală a unui al treilea război, ce a durat şase ani, şi care a opus Spartei Argolida, veche regiune a culturii miceniene create de ahei (oraşe importante: Tirint, Argos, Micena) din nord-estul Peloponesului. Respectarea strictă a legislaţiei lui Licurg avea să ducă Sparta la apogeul puterii sale.
Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati |
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 06 November '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :