Secolul al V-lea i.e.n. in toate manifestarile vietii publice in Grecia, a fost dominat de marea infruntare dintre persi si greci, lupta in care grecii au iesit invingatori.
Din punct de vedere literar secolul V reprezinta o continuare a secolelor precedente. Literatura este caracterizata printr-o continuare directa si organica a speciilor si a subspecilor genurilor din secolele VII si VI. Cu toate acestea dezvoltarea lor este marcata de un process neobisnuit.: concentrare pe pamantul Aticii. In secolul precedent activitatea literara si artistica la Atena nu depasise un nivel obisnuit.
Dupa alungarea definitive a persilor din spatial mediteranian, cetatea Atenei se transforma intr-o adevarata “capitala†a Greciei, devenind un sediu intellectual care a promovat ideile libera
le cele mai interesante ale timpului, favorizand un regim de cultura invidiat de oamenii din alte parti ale Greciei.Infrumusetarea la care a fost supusa in special in cea de-a doua jumatate a secoluilui in special sub imboldul lui Pericle, au contribuit in mare masura la atragerea unui imens numar de intelectuali si artisti din toate colturile Greciei.
Alaturi de reprezentatiile lirice care continua sa se organizeze in tot cursul secolului, la Atena se statornicesc si seprezentatiile dramatice, incurajate de politica urmarita de coducerea democratica a cetatii. Au inforit genul oratoric si istoric si s-au intensificat scrierile filosofice si stiintfice.
Nasterea filosofiei grecesti este plasata in secolul 7 i.e.n., fiind considerata o adevarata minune, pentru ca un popor de dimensiunile populatiei unei capitale eruropene mai mari, a reusit sa dea omenirii o cultura care a servit infiriparii dogmaticii crestine si gandirii moderne.
Cultura greaca se deosebeste esential de culturile orientale, mai vechi decat ea; fiind o cultura de sine statatoare si o cultura rationala, stiintifica, deosebita de cultura religiosa si pur tehnica a Orientului.
Stiinta s-a nascut o data cu gandirea greaca, iar filosofia s-a nascut in momentul in care s-a desprins de sub autoritatea religiei, disparand in momentul in care s-a contopit din nou cu religia (sec 3-6 e.n.)
“Miracolul grec†se explica in buna masura, prin insusirile specifice ale populatiei eline si prin conditiile naturale, istorico-geografice ale existentei sale. Situata in acea parte din sudul Europei care se apropia cel mai mult de vechiile culturi orientale, dispunand de o punte naturala intre Europa si Asia mica (insulele din Marea Egee), Grecia era inconjurata de mare, era brazdata de munti care impiedicau extinderea agriculturii, fapt care de timpuriu, i-a silit pe vechii greci sa invete arta navighatiei inlantuind monopolul fenician asupra comertului mediteranian. Paralel are loc un amplu proces de colonizare, desfasurat in rasarit, pe (coastele Asiei mici) si Apus (in sudul Italiei, sudul Frantei si nordul Africii)
Dintre toate coloniile grecesti, cele mai infloritoare au fost coloniile asiatice, alcatuite din emigrantii ionieni, recunoscuti pentru inteligenta si spiritual lor lor intreprinzator. In aceste colonii, aflate in stransa legatura cu culturile orientale, apar legendarul Homer, precum si primele manifestari de filosofie.
Filosofia a aparut datorita calitatilor inascute ale poporului grec: inteligenta, dorinta de liberatate, simtul armoniei. Grecii imprumuta multe cunostiinte de la orientali (cunostiinte matematice de la egipteni, cunostiinte astronomice de la mesopotamieni) pe care insa le sintetizeaza si le organizeaza in stiinte rationale (geometria, astronomia).
Intemeietorul filosofiei grecesti a fost considerat Thales din Milet. Thales(624 – 546 ien).Nici una dintre scrierile lui nu a fost nu s-a pastrat. A fost fondatorul filozofiei grecesti si al Scolii Milesiene a cosmologistilor. Considerat unul din Cei Sapte Intelepti ai Antichitatii, tatal stiintelor in Grecia a fost primul ganditor care a reusit sa desparta gandirea stiintifica si filosofica de religie si mitologie.
Pentru ca nu cauta intotdeauna raspunsuri la probleme practice, Thales era vazut de unii oameni ca un om inţelept dar imprudent: o scriere a lui Platon ni-l prezintă cazand intr-o fantana pentru ca era prea ocupat sa studieze stelele. Totusi, aceasta aparent imprudenta observare a stelelor a condus la aplicaţii practice în navigaţie:a studiat miscarea stelelor din Carul Mic după care navigau fenicienii, si a fost primul om care a descoperit sfericitatea pamantului (pe care pur speculativa). In plus, a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale cand si-a folosit cunoştinţele ca sa prezica o recolta bogata de masline si sa puna monopol pe presele de ulei de masline.
Thales a calatorit foarte mult fiind implicat si in comert. In timpul calatoriilor a adunat o multime de cunostinte pe care le-a dat lumii grecesti. De exemplu, Herodot povesteşte cum a prezis eclipsa de soare din 585îen folosind cercetarile şi cunostintele dobandite de la preotii babilonieni.
Thales a fost primul filozof grec care a introdus notiunea de „element primordial†al tuturor lucrurilor si fenomenelor cosmice si pe care l-a identificat ca fiind apa. ImportanÅ£a apei în viaţă si in natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus pe Thales la această concluzie. In Teologia Orphica este precizat ca „apa exista de la inceputuri ÅŸi ea este materia din care s-a solidificat pamantulâ€.
Orphic Mythology and Theology based on Damascius notes
Hieronymus din Rhodos ne povesteste cum a măsurat Thales piramidele din Egipt folosind umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastra este egala cu inaltimea). Calatoriile in Egipt l-au determinat pe Thales să aprofundeze studiul geometriei. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii greceşti.
Thales a demonstrat ca:
1) un cerc este impartit in doua parti egale de diametru;
2) unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt egale;
3) unghiurile opuse la varf sunt egale;
4) unghiurile corespunzatoare intr-un triunghi au laturi proportionale. Utilizarea acestor patru teoreme a făcut posibila estimarea distantelor.
Diogenius Laertius, in „Vietile ÅŸi opiniile marilor filozofi†afirma :„Thales a fost primul care a determinat cursa soarelui de la un solstiÅ£iu la celalalt si a declarat ca marimea soarelui ar fi a 720 – a parte din cercul solar, ÅŸi marimea lunii ar fi aceeaÅŸi fractie din cercul lunar. Se spune ca el a descoperit cele patru anotimpuri ale anului si l-a impartit în 365 de zileâ€.Thales a fost unul dintre cei mai importanÅ£i oameni ai timpului sau, atat ca filozof si om de stinta cat si ca om de stat si legiuitor prin maximele ÅŸi zicerile sale. Ca drept dovada a acestui lucru sta marturie Plutarch care povesteÅŸte ca niste pescari au gasit un tripod care ar fi apartinut Elenei din Troia. Mergand la templul din Delphi, preoteasa pythiana a lui Apollo le-a spus pescarilor sa dea tripodul celui mai intelept om. Acestia I-au dat tripodul lui Thales.
Thales a murit la o varsta inaintata in timpul unor manifestări sportive datorita caldurii excesive.Pe mormantul sau a fost inscriptionat: „Aici, într-un mormant stramt zace marele Thales; totusi renumita sa intelepciune a ajuns la ceruriâ€.
Grecii au dispus de o mare libertate religioasa, neintalnita la nici un alt popor al antichitatii. Religia elina nu a ost niciodata prea riguroasa sau cu divinitati monstruoase ca cele asiatice (poemele lui Homer si Hesoid ne prezinta divinitati asemanatoare oamenilor, mereu schimbatoare) sau pazita de o tagma preoteasca rigida (ca in Egipt, India sau Iudeea).
Filosofia greaca clasica (sec 5-4 i.e.n.) este o reflectie crticica, menita sa dea conceptiilor trecute unitate si intemeiere sigura. Este interesata de natura,adevar si bine. Filosofia se manifesta din ratiuni teoretice indeosebi.
Reprezentanti:
Pythagoras din Samos (aproximativ 580-490 I.E.N.) este originar din Samos, insula ioniana aflata in apropierea Asiei Mici.Legenda spune ca a calatorit mult, indeosebi in Egipt (de unde a preluat bogate cunostiinte matematice) dar si in Mesopotamia, Persia si India.
Pitagora a fost filosof, matematician, astronom si moralist, si s-a bucurat de un foarte mare prestigiu in fata discipolilor sai; autoritatea sa era adesea invocata drept un argument de necontestat. El face trecerea de la perioada preclasica la cea clasica, in unele lucrari nefiind incadrat in nici o perioada, fiind condiderat o “epoca†de sine statatoare†probabil datorita personalitatii sale multilaterale.
Nici o lucrare a lui Pitagora nu s-a pastrat, de aceea este dificil sa deosebim ce apartine lui Pitagora de ceea ce apartine elevilor sai, din conceptia pitagoreica.
Filosofia
Interesat de misterele orfice pitagora a intemeiat un ordin politico-filosofic si etico-religios (asemanator ordinelor calugaresti), care ducea o “viata pitagoreicaâ€, adica o viata curata inchinata studiului si innobilarii morale (orfismul credea in metempsihoza si in efectul pangaritor al trupui asupra sufletului). Reprezentand interesele partidei aristocratice (conservatoire), Pitagora este alungat din Samos, refugiindu-se in colonia ionaniana Crotona (Italia), unde este bine-primit, el si Ordinul pitagoreic (chiar daca in timp Ordinul este prigonit el va supravietui, in forme latente, pana la finele lumii antice, reinviind pe la anul 100 i.e.n., cand a dat nastere curentului numit neopitagoreism).
Scoala filosofica pitagoreica este singura care a supravietuit mai multa vreme, iar explicatia consta in conceptia pe care o promoveaza, socotind sufletul o carcera a trupului, pitagoreicii pretindeau nu numai o viata cumpatata, inchinata binelui si dreptatii, dar si cunoasterea adevarata a lumii, care nu se poate realize decat prin filosofie= “iubire de intelepciuneâ€.
Pitagoreicii au pretuit muzica si armonia ei, ca mijloc de inaltare sufleteasca, ajungand astfel la prima cercetare stiitifica asupra muzicii.
Matematica-este “un compromise intre lumea fizica si lumea metafizicaâ€
Teorema lui Pitagora: “Intr-un tringhi dreptunghic suma patratelor catetelor este egala cu patratul ipotenuzeiâ€( AB²+AC²=BC²)
Pitagora a facut posibila aplicarea aritmeticii la geometrie (fapt care a facut posibila aplicarea in epoca moderna, de catre Rene Descartes a algebrei la geometrie). Tot el a descoperit sistemul zecimal si cifrele arabe.
A cautat legi matematice ale armoniei coardelor lirei, ajungand astfel sa descopere legi matematice ale armoniei universului.
Astronomia
Pitagora a enuntat ideea dublei miscari a pamantului (in jurul propriei axe si in jurul “focului centralâ€), a explicat eclipsele lunii prin interpunerea Pamantului si fazele Lunii prin lumia reflectata a Soarelui.
Plecand de la ideea ca armonia muzicala se explica prin raporturile spatiale ale coardelor lirei, pitagoreicii considera ca fiecare planeta este incrustata intr-o sfera (asa cum diametrul este incrustat intr-un inel), care se invarteste si scoate un sunet muzical. Din raportul de distanta dintre sferele sunatoare iese “armonia sferelorâ€, pe care nu o mai percepem pentru ca o auzim neincetat, de la nastere.
Pentru a explica structura si ordinea universului pitagoreicii pornesc de la cifra desavarsita 10 (baza sistemului zecimail), in functie de care cauta sa descopere cele 10 sfere ceresti purtatoare de astere. Pe aceasta cale pitagoreicii ajung la o conceptie astronomica originala potrivit careia:
• In mijlocul universului se afla “focul centralâ€(nu pamantul)
• In jurul focului central se invartesc 10 sfere, purtand 10 corpuri ceresti: Pamantul, Luna, Soarele, cele 5 planete (Mercur, venus, Marte, Jupiter, Saturn) si sfera stelelor fixe. "Cifra magica 10 cerea 10 planete, insa pitagoreicii cunoasteau numai noua; negasind-o pe a 10-a ei o inventeaza si o numesc “contra-pamant†(antichthon), planeta invizibila pentru ca este opusa Pamantului dincolo de “focul central"
N.B. > noutatea acestei conceptii consta in afirmarea pozitiei centrale a “focului central†nu a pamantului, cum sustinea geocentrismul), indee prin care pitagoreicii se apropie de Aristarh din Samos( sec IV i.e.n.) si de Nicolaus Copernic de la inceputul epocii moderne.
Geocentrismul= conceptie potrivit careia Pamantul se afla in centrul Universului;
Heliocentrismul= conceptie potrivit careia Soarele (Helios) se afla in centru sistemului nostrum solar
Teoria numarului
Vorbind despre scoala pitagoreica, Aristotel, in lucrarea sa “Metafizicaâ€, afirma ca ea este prima care s-a ocupat cu matematica, considerand ca principiile matematicii sunt principiile intregii existente. Observand raporturile si legile armoniei muzicale se pot reda prin numere, ca celelalte lucruri sunt facute dupa asemanarea cu numerele, pitagoreicii ajung la concluzia ca intrgul univers se reduce la numar si la armonie.
Deci, principiul fundamental, primordial al lumii este numarul (arithmòs). Numarul cuprinde in sine numai adevar, nimic nu este mai strain naturii numarului decat minciuna, deci fara numar nimic nu putem cunoaste despre lucruri si raporturile dintre ele.
Conform gand
irii pitagoreice numarul abstract putea fi temeiul lumii materiale:
> ei gandeau ca numerele sunt inchise in spatiu, adica: 1= punct; 2= linie dreapta, 3= triunghi, etc. Deoarece din punctul in miscare ies toate figurile geometrice, putem spune ca unul este principiul tuturor lucrurilor.
> pitagoreicii aplicau, naiv si exagerat, nmerele si raporturile dintre ele, nu numai lumii materale, dar si ideilor si sentimenteleor, ajungandu-se astfel la o mistica a numerelor:
* Dreptatea era 9= 3x3
* Barbatul este 2
*Femeia este 3
*Casatoria este 5=2+3, etc
Din principiul numarului, pitagoreicii au dedus 10 opozitii, care se intalnesc pretutindeni in lume: limitat-nelimitat, lumina-intuneric, bine-rau, patrat-dreptunghi etc. Primul termen are intotdeauna semnificatie pozitiva (pentru ca exprima ceva “mai perfect†decat cel de-al doilea), al doilea termen este negativ; dar in pofida acestor opozitii in univers domneste ordinea si armonia intrucat principiul lumii este numarul. Deoarece armonia domneste pretutindeni, pitagoreicii numesc universul (prima oara) cosmos (gr. Kosmos= ordine, armonie, in opozitie cu Chaos=haos, dezordine)
Coneptia pitagoreica reprezinta un progress fata de conceptiile anterioare sau din vremea sa pentru ca, in locul principiului-substanta cu determinari calitative (apa la Thales, Ã peiron-ul la Anaximandros, focul sau Heraclit sau aerul la Anaximenes) pitagoreicii propun un Principiu cu determinari cantitative, masurabile=> numarul estenta tuturor lucrurilor, forma si esenta lumii sensibile.
Sustinand ca materia nu are decat proprietati matematice si geometrice, Pitagora si adeptii lui au formulat o teza idealista, ajungand la multe exagerari.
Anaxagoras Clazomerai (cca 500-428 i.e.n.) s-a nascut pe coasta Asiei mici, in ioania, fiind un om rece. Pe la 40 de ani pleaca la Atena (condusa atunci de Pericles, cu care devine bun prieten). Dupa moartea lui Pericle se construieste un curent ostil in jurul lui, este acuzat de ateism si sacrilegiu si revine in Asia mica, unde moare la batranete fiind cinstit de ceilalti.
Lucrarea lui Anaxagoras “Depre natura†pare a fi fost prima opera stiintifica ilustrata, insa a starnit controverse in cercurile consevatoare. Este o lucrare cu idei materialiste.
Filosofia sa imprumuta din ideile lui Parmenide si ale scolii eleate si pune accent pe primatul spiritului asupra ratinunii.
In ontologie, Anaxagoras sustine ca estista un numar infinir de elemente (pe care le numeste “semintele†lucrurilor sau homeomerii parti la fel cu intregul corespunzatoare fiecarui element sensibil). Elementele primordiale sunt neschimbatoare si invizibile si ele dau nastere elementelor vizibile similare din lucruri. Initial homeomerii alcatuiau un tot, un haos solid nemiscat. Miscarea patrunde in haosul imobil din afara, principiul miscarii ( ratiunea, intelectul= nous) fiind inteligent, pentru ca numai asa putem explica armonia lumii. Nous este un principiu material, dintr-o materie fina, ganditoare, atotputernica si atotstiutoare.
Anaxagoras inlocuieste monismul cu dualismul: alaturi de material oarba exista o ratiuneodonatoare care guverneaza lumea potrivit unor scpuri (este un dualism finalist, care admite cause inteligente)
In astronomia Anaxagoras formuleaza o teorie ciudata privind originea astrelor: astrele sun bucati rupte din Pamant, devenite incandescente. Aceata teorie a fost socotita un sacrilegiu deoarece reducea nobletea soarelui, considerat zeu (pe aceasta baza va fi acza de ateism).
Un discipol al lui Anaxagoras este Archelaos din Atena, despre care se spune ca a fost dascalul li Socrate (ceea ce ar explica interesul lui Socrate pentru ratiune-nu ratiunea cosmica a lui Anaxagoras ci ratiunea unama ca obiect al filosofiei).
Socrate a fost cea mai reprezintativa figura a retoricii antice. Operele sale- adevarate capodopere ale discursului- s-au pastrat prin intemediul elevilor si continuatorilor sai, cele mai cunoscute fiind Dialogurile lui Platon.
Socrate nu a scris nimic niciodata, insa a avut o influenta considerabila asupra intregii dezvoltari a retoricii si filosofiei eline. Aceasta influenta se datoreaza nu viziunii sale idealiste, religioase asupra naturii universului si a omului, viziune care nu aducea aproape nimic nou, ci rascolitorului sau apel adresat oamenilor de a-si concentra gandurile asupra propriului lor spirit, asupra valorilor pe care le poate construi personalitatea umana, cand dobandeste constiinta de sine. Maxima delfica “Cunoste-te pe tine insuti†e insusita de Socrate care i-a dat o profunda semnificatie, legata de un dublu obiectiv: cunoasterea “functiilor logice si etice ale eu-luiâ€(L.Blaga). Angajadu-se in studiul acestor functii, Socrate ofera logicii ideile sale asupra conceptului si inductiei, iar istoriei eticii convingerea in posibilitatea introducerii unei stiinte a comportarii mrale.
Ideile sale politice mergeau in directia unui aristocratism moderat si reformat,dar nu a fost niciodata intelese nici de democrati si nici de aristocratii vremii. Socrate urmarea in primul rand redresarea morala a acelora care pierdusera credinta in valorile umane si in semenii lor, incercand sa dezvaluie frumusetile nebanuite ale sufletului omenesc, si sa valorifice capacitatea umana de a infaptui Binele.
El a murit victima a vestitului proces ce i s-a inscenat in 399 i.e.n. de catre autoritatile de stat. In lucrare intitulata “Apologia lui Socrate†Platon incearca reabilitarea lui Socrate, relatand acest fals proces care a adus sfarsitul lui Socrate.
Socrate a lasat o impresionanta mostenire culturala, iar elevii sai au intemeiat scolile “socratice†care iau continuat teoriile.
Democrit din Abdera ( cca 460-370 i.e.n.) s-a nascut in Abdera (colonie greaca din Tracia), a cutreierat toata lumea pentru a se instrui, dupa care revine la Abdera si deschide o scoala care va dura 100 de ani.
Mare ganditor, savant si enciclopedist, Democrit a fost admirat chiar si de adversarii sai; “ a gandit deasupra tuturor lucrurilorâ€, spunea Aristotel despre el.
Operele sale destul de numeroase au fost distruse mai tarziu de adversarii pagani si crestini.
Ontologia
Democrit sustine doua adevaruri: nu exista decat spatiul gol (nonexistenta eleatilor) si plinul (format din atomi- particule materiale in numar infinit, invizibile, indivizibile, indestructibile, care se misca in vid printr-o miscare inerenta naturii lor). Toate lucrurile sensibile sunt formate din atomi, uniti laolalta prin agregarea si dezagregarea atomilor. Atomii, ca forma, pot fi rotunzi, incovoiati, cu carlige iar ca intindere sunt intotdeauna mai mici decat lumea vizibila. Unirea si separarea atomilor constituie un dans, mechanic necesar, dar orb, fara un scop constient. Initial atomii se miscau in linie dreapta dar, din ciocnirea laterala a acestora, s-a produs o miscare de rotatie sau vartej, care a crescut devenind un vartej universal. In aceasta miscare de roatie, atomii de aceeasi marime si forma s-au unit, formand materii de aceeasi natura (mai intai cele 4 elemente: apa, aer, foc, pamant, din care au aparut apoi corpurile si lumile).
Psihologia si Gnoseologia
Democrit sustine ca sufletul este alcatuit din atomi fini de foc, rotunzi, netezi, imprastiati in corp. Respiratia este manifestarea fundamentala a vietii si chiar zeii (daca ar exista) ar fi compusi din atomi. => Democrit pune bazele unui materialism consecvent.
Lumea poate fi cunoscuta pe calea contractului sufletului cu mici imagini (eidola) care se desprind prin lucruri, plutesc in aer si in suflet pe canalul simturilor. Calitatile lucrurilor sunt:
* calitati primare (intindere, forma, miscare), ele fiind obiective;
* calitati secundare (culorile, sunetele, mirosurile, gusturile etc), ele fiind subiective. Calitatile secundare nu exista in realitate, “in naturaâ€, ci sunt aparente subiective, “conventiiâ€, exista in corpul nostru, exprima natura noastra, nu a lucrurilor (exista numai datorita simturilor noastre) =>aceasta solutie geniala a lui Democrit a fost reinviata de filosofia moderna, (Galilei, Descartes, Locke etc.), ramanad un bun castigat pana astazi.
Etica
Democrit este printre cei dintai filosofi care au scris opere de morala, pastrate pana in vremea lui Seneca si Plutarh.
Scopul vietii este fericirea (eudaimonia), obtinuta prin linistea sufleteasca (ataraxia) si prin lipsa de teama (athambia)
Democrit purta mereu pe buze un suras senin, ceea ce i-a atras porecla de “Filosoful care rade†(spre deosebire de Heraclit, numit “Flilosoful care plangeâ€)
Hippocrate (cca 460 i.e.n.-370 i.e.n.) s-a nascut in insula Cos, si a fost crescut intr-o familie religioasa, adepta a cultului lui Aschleipos, zeul grec al medicinei. A invatat elemente de baza ale medicinei si astronimiei de la tatal sau, Heraclid. Insula natala, Cos, nu i-a oferit prea multe perspective de cercetare, asa ca Hippocrate calatoreste in toata lumea pentru a invata medicina. Devenit medic itinerant, el dobadeste o reputatie exceptionala de practician. Se intoarce in Cos, unde fondeaza prima scoala de medicina in 420 i.e.n. Mai tarziu va fonda o noua scoala de medicina in Tessailie, unde va muri in 370 i.e.n.
Lui Hippocrate i-au fost atribuite mai multe texte de medicina, insa nu se stie cu certitudine care ii apartin lui, si care elevilor sai. Un singur lucru este cert despre Hippocrate: afost cel mai mare medic al antichitatii. Plecand de la o medicina primitiva, bazata pe misticism si pe superstitii, el a reusit sa faca observatii sistematice ale faptelor, inainte de a-si enunta ipotezele. Este primul care observa influenta unor factori precum: varsta, clima, regimul alimentar asupra organismului.
Hippocrate descopera compozitia sangelui: globule albe si negre care plutesc intr-o “flegmaâ€. Dezechilibru dintre aceste celule poate provoca boli grave si chiar moartea.
Tot Hippocrate a descoperit un tratament contra durerilor provocate de luxatii si fracturi.
Contributia lui Hippocrate asupra medicinei grecesti a fost considerabila, el fiind considerat astazi “parintele medicineiâ€
Juramanul lui Hippocrate:
“Jur pe Apollo, pe Ascleopios, pe Higeea si Panaceea, pe toti zeii si zeitele, luandu-I ca martori ca voi indeplini, pe cat ma vor ajuta puterile si priceperea, juramantul si legamantul care urmeaza.
Pe invatatorul meu intr-ale medicinii il voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus pe lume,voi imparti cu el averea mea si, daca vor dori sa devina medici, ii voi invata fara plata si fara sa le cer vreun legamant.
Perceptele, lectiile orale si tot restulinvataturii le vor impartasi fiilor mei, fiilor invatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramant, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.
Le voi indruma ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea , si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate.
Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca imi va cere, sin u voi indemna la asa ceva, tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede.
Imi voi petrece viata si voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatie.
Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa cu aceasta.
In orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu bunastiinta, mai ales de ademenirea femeilor si tinerilor liberi sau sclavi.
Orice as vedea si as auzi in timp ce imi fac meseria sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-I nici o voie sa fie destainuit, socotind ca in asemenea impreajurari pastrarea tainei este o datorie.
Daca voi respecta acest legamnt fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti, iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur, menit sa am soarta dimpotrivaâ€
Bibliografie:
1. Marin Nicolau-Golfin: Istoria Artei, Buc.,Edit. Meridiane 1972
2. Barral y Altet, Xavier- “Istoria arteiâ€, editura Meridiane, Bucuresti, 2002
3. Eco, Umberto- “Istoria frumusetiiâ€, editura Rao, Bucuresti, 2005
4. Gombrich, E.H.- “The Story of Artâ€, editura Phaidon, Londra, 2004
5. Johnson, Paul- “Art- A New Historyâ€, editura Weidenfeld & Nicolson, Londra, 2003
6. Rachet, Guy- “Tragedia greacaâ€, editura Univers, Bucuresti, 1980
7. Vernant, Jean-Pierre- “Omul grecâ€, editura Polirom, Iasi, 2001
8. Maria-Marinescu-Himu “Istoria literaturii elineâ€,editura Polirom, Bucuresti, 1972
9. Lucian Blaga-“Trilogia Valoriiâ€, editura Minerva, Bucuresti, 1985
10. Hyppolite Taine “Filosofia Arteiâ€, edit Minerva, Bucuresti, 1986
11. Miron Florian “Filosofie, Analize si interpretariâ€, editura Antet, Oradea 1996
12. Mircea Florian “Indrumare in filosofieâ€, editura Stiintifica, Bucuresti, 1992
13. Octavian Nistor “Antologie filosofica, filosofia antica†vol I, editura Minerva, col BPT, Bucuresti 1975
14. Nicolae Balota “Umanitatiâ€, , editura Eminescu, Bucuresti, 1973
15. “Estetica si moralitate-culegere de studii si profil spiritual ingrijite de Mircea Diaconuâ€, editura cartier 1998
sursa imaginii : memo.fr
Secolul al V-lea i.e.n. in toate manifestarile vietii publice in Grecia, a fost dominat de marea infruntare dintre persi si greci, lupta in care grecii au iesit invingatori.