Intervenţia lui Solon în viaţa publică ateniană, care a avut ca principală direcţie reducerea puterii eupatrizilor, fusese pregătită de frămantări sociale ale micilor proprietari de păr manturi, ajunşi datornici, sub zălogul proprietăţii şi al persoanei, eupatrizilor. Poate că expresie a acestor frămantări fusese şi răscoala lui Kylon (în 640 î.e.n.), care, ajutat de socrul său, Teagenos, tiranul Megarei, a încercat o lovitură de stat, ocupand pentru un timp chiar Acropolea, cu toate că este greu de presupus că un eupatrid, cum era Kylon, s-ar fi pus neinteresat în slujba micilor proprietari. Mai degrabă pare verosimilă ideea după care Kylon a încercat să folosească nemulţumirile populare în scopul cuceririi puterii.

Răscoala sau conjuraţia lui Kylon, cum mai este numită, a fost înfrantă cu concursul celebrei familii (în sens de gintă) a Alcmeonizilor, care i-au ucis pe conjuraţii refugiaţi în templul Atenei, călcand astfel tradiţia ce interzicea omuciderea în templul zeiţei (a scăpat numai Kylon, care fugise). Un alt simptom al acestei stări a fost aşa-zisa reformă a lui Dracon, din 621 î.e.n. Dracon, arhonte-tesmothet, a fixat norme unice de aplicare a dreptului cutumiar care, în ciuda asprimii lor (aproape toate infracţiunile aduceau vinovatului pedeapsa capitală), au înlăturat arbitrariul cu care şefii familiei (genos) gentilice interpretau cutuma. în urma victoriei în lupta pentru Salamina (598 î.e.n.) Solon devine popular, încat fu ales arhonte-eponim, cu atribuţiuni mai largi, însă, confirmate şi de oracolul din Delphi, ale cărui preziceri erau crezute în întreaga Grecie.

Principala problemă a Atenei, în 594 î.e.n., cand Solon devine arhonte, era refacerea bazei sociale a cetăţii, distrusă prin transformarea în sclavi pentru datorii a proprietarilor funciari mici şi mijlocii. Solon a atacat de la bun început chestiunea şi a obţinut „doborarea sarcinilor" (seisakhteia). De pe loturile ipotecate au dispărut stalpii datoriilor, în conştiinţa şi dreptul atenienilor fu fixată intangibilitatea pămantului şi a persoanei, cei ce fuseseră transformaţi în sclavi pentru datorii fură eliberaţi, un şir de reglementări ale lui Solon (privitoare la sădirea pomilor, cultivarea legumelor, comerţul cu untdelemn, interzicerea exportului de grane de a căror lipsă Atena a suferit întotdeauna, precum şi la irigaţii si la maximul proprietăţii funciare, ceea ce stopa concentrarea funciară) a produs revirimentul necesar în agricultura Atticii. Pe de altă parte legea lui Solon, care permitea divizarea pămantului patrimonial şi transmisiunea loturilor la toţi moştenitorii, între care fură trecuţi toţi fiii naturali şi femeile, slăbi serios clasa eupatrizilor, contribuind în mod indirect la progresul democraţiei sclavagiste.

De asemenea, o contribuţie indirectă la întărirea bazei sociale a democraţiei fu încurajarea meşteşugurilor; chiar şi meseriaşii meteci (străini) căpătaseră aceleaşi drepturi pe care le aveau cetăţenii atenieni

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 14 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---