Comunicarea în societate
Conceptul de comunicare în societate, cuprinde multiple activităţi în domeniu, cum sunt: învăţământul, sondajele de opinie, ritualurile etc. Sfera comunicărilor în societate, se prezintă ca foarte extinsă, acoperind toate sectoarele muncii sociale. Claude Levi Strauss apreciază că, "se poate interpreta societatea în amsamblul său după o teorie a comunicării: comunicarea femeilor, comunicarea bunurilor şi serviciilor, comunicarea mesajelor; în consecinţă studiul sistemului de rudenie, al celui economic şi al sistemului lingvistic oferă certe analogii". Edward T. Hali identifică zece sisteme primare ale comunicării la nivelul vieţii sociale, astfel: interacţiunea, asocierea, subzistenţa, bisexualitatea, teritorialitatea, temporalitatea , cunoaştere, jocul, apărarea exploatarea materiei prime. Toate sectoarele vieţii sociale pot fi analizate în termenii comunicării, ceea ce însă nu înseamnă că societatea se reduce la comunicare.

Comunicarea în educaţie
Instituţiile educaţional-formative a tineretului, în special, ocupă un loc important în societate, deorece o mare pondere a populaţiei este angajată în acest domeniu, fie ca educatori, fie ca elevi sau studenţi. Prin urmare, volumul activităţii de comunicare din acest domeniu este remarcabil în raport cu alte sectoare consacrate.
Rolul sistemului educaţional este de a transmite, de la o generaţie la alta, experienţa acumulată. Ca atare, sunt de remarcat utilitatea şi totodată rolul educativ al canalelor, programelor şi emisiunilor culturale sau a celor şcolare organizate prin intermediul mass-media, aşa cum nu pot fi uitate nici mijloacele de legătură directă destinate dezvoltării şi optimizării învăţământului prin corespondenţă.

Comunicarea în politică
în sensul larg, comunicarea în politică desemnează ceea ce gândesc şi spun membri unei societăţi, adică opinia publică. Instituţiile politice la rândul lor, generează comunicări specifice, astfel:
-comunicarea dinspre cetăţeni spre putere, care este votul;
-comunicarea de la putere spre cetăţeni exprimată prin propagandă, programe diferite, ş.a;
-comunicarea dintre state, diplomaţie.

Desigur, viaţa politică nu poate fi analizată numai în termenii comportării, ci se înregistrează şi crize ori conflicte, inclusiv violenţa poate fi interpretată ca o formă de comunicare. O grevă, orice manifestaţie de stradă, un act terorist, reprezintă fiecare în parte un mijloc de comunicare a opiniei grupului sau grupurilor participante. Un act de terorism are şi el adesea, ca scop unic, să intre în atenţia mass-media, pentru a comunica o anumită informaţie. însăşi războiul, în formele lui, poate fi o formă de a comunica pregatirea pentru reabilitarea unui echilibru sau a unei stari anterioare, pentru a afirma o dorinţă politică internaţională, pentru a impune prin forţă o noua ordine.

Comunicare în economie
Comunicarea în economie, este cea care stubilcşte între cumpărător şi vânzător spre exemplu, la sursă, în piaţa liberă ş.a.
Regruparea realţiilor dintre cei doi, dă naştere pieţei, care nu este altceva decât un dialog al cererii şi ofertei. Schimburile economice au dat naştere la o comunicare specifică acestui domeniu şi anume limbajului obiectelor. Obiectele au semnificaţie atât prin producere, prin posesie, cât şi prin consum.

Comunicarea şi spaţiu
Societatea modernă se caracterizează printr-o creştere în intesitate a relaţiilor dintre distanţe din ce în ce mai mari. însăşi deplasarea a creat nevoia legăturilor între puncte dintre cele mai îndepărtate. Mijloacele de transmitere a informaţiilor şi mijloacele de transport sunt în competiţie. De remarcat că, însăşi cuvântul comunicare este utilizat şi pentru celelalte mijloace, fie că este vorba de comunicarea informaţiilor, fie de comunicarea dintre persoane. Telecomunicaţiile au dezavantajul de a fi mai ieftine decât deplasările, pentru asigurarea comunicaţiilor.

Comunicarea în comportamente, ritualuri, jocuri
Actele de comportament sunt mijloace de comunicare extralingvistică, dar aceasta se petrece de fiecare dată în contexte sociale bine definite. La primul nivel al comunicării sociale se află comportamentele individuale, iar la al doilea nivel comportamentele individuale fac obiectul descrierii sau prescrierii de către mass-media. Este cazul modei, în măsura în care presa de specialitate preia şi amplifică aceste comportamente apărute la o serie de categorii sociale.
La al treilea nivel, comportamentele vin să se înscrie într-un cod social, într-un ritual legat expres de instituţie, jocurile, spre exemplu, pot fi considerate forma cea mai elocventă pentru aceste ritualuri. La nivelul jocurilor, se cercetează modelele care ţin seama de comprtamentele sociale, inclusiv situaţiile conflictuale.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---