Este procedeul artistic prin care se opun două situaţii sau două personaje, cu însuşiri contrarii, având scopul de a le caracteriza prin diferenţiere. Exemplu: în Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, întâlnim o dublă antiteză: între trecutul glorios şi prezentul care-l nemulţumeşte pe autor; între Mircea cel Bătrân şi Baiazid - exponenţii unor atitudini diferite faţă de războaiele drepte şi nedrepte. Tot o antiteză întâlnim şi între Mihai Viteazul şi Paşa Hassan, din balada cultă Paşa Hassan, de George Coşbuc, dar aici caracterul antitetic este reflectat de viziunea înspăimântată a paşei faţă de eroismul domnitorului român.

În folosirea antitezei, contrastul este marcat mai frecvent prin opoziţia unor verbe sau adjective, care exprimă dinamica acţiunii şi polarizarea unor calităţi; prin alternarea pronumelor, scriitorii dau antitezei un caracter liric, subiectiv, amplificând natura afectivă a textului; cumulul de termeni antitetici măreşte şi diversifică sensurile contrastului, atrăgând în sfera sa paralelismul şi simetria.

În sens mai larg, întâlnim antiteza dintre diferitele categorii sociale, ca în romanul Răscoala, de Liviu Rebreanu: între boieri, arendaşi şi stăpânire - pe de o parte - şi ţăranii săraci - pe de altă parte.

---

Tag-uri: procedeu artistic

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---